Un Comentariu

1. 1

   Puiu

   marți, 22 noiembrie 2016 at 12:54 pm

   Scurt cuvânt, scurte definţii şi scurte exemple! Dar, vă felicit pentru această temă a articolului de astăzi! După mine „salutul” este mult mai mult decât o expresie umană a societăţii. Un cuvânt sau un gest, spune mult despre cel care a ales să-l facă. Da, salutul este o expresie a sufletului, o emanaţie a educaţiei, un senzor de percepţie al omeniei şi al respectului, iar exprimarea salutului nu se face aşa la voia întâmplării. Regulile salutului sunt stricte şi trebuie făcute cu sfinţenie. Relaţia dintre două fiinţe bipede, inteligente, se vede foarte clar, în momentul în care una emite salutul, iar cealaltă îl recepţionează. Salutul se impune în educaţia copiilor de la vârste foarte fragede – acasă, la grădiniţă şi la şcoală. Nu am înţeles niciodată persoanele care să feresc de salut, adică îşi schimbă privirea ca să nu salute sau să fie salutate. Nu am înţeles copiii şi părinţii,care, după terminarea şcolii nu-şi mai salută învăţătorii şi profesorii, atunci când se întâlnesc pe stradă! Aşa apare deşertul pustietăţii umane şi începem să nu ne mai diferenţiem de animale, cum spune autorul articolului. Aţi văzut vreodată bătrâni,care se ridică de pe bănci, cu pălăria în mână, să-şi salute invăţătorul , preotul sau „primarele” comunităţii? Ei , de ce fac asta, v-aţi întrebat? Stă în puterea ziarului „Argeşul”, prin distinsul său Redactor-şef, a cărui fineţe şi educaţie, nu o au mulţi jurnalişti, să înfiinţeze o rubrică referitoare la cum ne comportăm în societate. Cred că ar merita efortul!

   Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.