Bătălia împotriva virusului ucigaş este departe de a fi câştigată. Oamenii de ştiinţă nu ştiu când viaţa va reintra în normal. Credincioşii văd însă realitatea cu ochi duhovniceşti. „Tot ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu”, ne încredinţează Hristos. ÎPS Calinic Argeşeanul rosteşte deseori rugăciunea specifică la vreme de molimă.
Dumnezeu îşi schimbă hotărârea
Se cunosc din Vechiul Testament, întâmplări pilduitoare şi pentru noi, cei de azi. Este de ajuns să citim povestea cetăţii Ninive, pe care Dumnezeu hotărâse să o şteargă de pe faţa pământului, pentru gradul de păcătoşenie la care ajunseseră locuitorii ei. Împăratul Veacurilor este drept, dar în egală măsură bun şi milostiv. El îşi poate schimba decizia în funcţie de atitudinea celor care urmează a fi pedepsiţi. Iar în cazul cetăţii amintite, împăratul, avertizat de un profet, s-a îmbrăcat în sac, în mod simbolic, şi a ordonat ca toţi oamenii, bărbaţi, femei, copii, ba chiar şi animalele să postească timp de câteva zile! Lesne de imaginat ce urlete scoteau animalele înfometate. Şi totuşi, s-au făcut aceste sacrificiu colectiv, iar Dumnezeu şi-a schimbat hotărârea, fiindu-I milă de făpturile sale. Cum fiecare suntem zidirea Sa, în anul 2020, care va rămâne consemnat in istorie drept cel al apariţiei Covid-ului secerător de vieţi, putem şi noi, asemeni ninivitenilor de demult, ca, printr-un efort comun, să-L înduplecăm pe Făcătorul Cerului şi al Pământului.
Efectul invers
Dreptcredincioşii care au suferit enorm în vremea stării de urgenţă, când bisericile erau închise, sunt prezenţi în număr tot mai mare duminica la Sfânta Liturghie şi la toate celelalte slujbe rânduite. Clerul face permanent apel la cei care trec pragul Casei Domnului să se supună restricţiilor de ordin medical şi, încet, dar sigur, cu toţii au înţeles. Credincioşii poartă măşti, iar cazurile în care nu se păstrează distanţarea sunt excepţii de la regulă. Interesant este faptul că, deşi unii liber-cugetători au indus ideea că şi la biserică oamenii se pot infecta, prin împărtăşirea cu o singură linguriţă, „analiza” lor nu a avut ecoul scontat. Ba, din contră! Paradoxal, după cum constată şi slujitorii altarelor, a crescut numărul celor care se spovedesc şi se împărtăşesc, iar cei care erau dinainte obişnuiţi cu primirea Sfintelor Taine au mărit frecvenţa!
„Viu va fi!”
Mulţi enoriaşi fideli aceleiaşi biserici care solicitau Sfânta Împărtăşanie doar după mărturisirea păcatelor în cele patru mari posturi de peste an sunt acum dornici să ajungă la Sfântul Potir de cel puţin două ori pe lună, ba unii chiar săptămânal, după modelul călugărilor! Niciunul dintre ei nu aduce linguriţă de unică folosinţă, aşa cum s-a promovat ideea în mass-media. Oricine doreşte să îşi împărtăşească pruncul cu propria linguriţă, spre exemplu, i se poate îndeplini cerinţa, preoţii acceptând cererea, însă astfel de solicitări sunt rare. De când s-au redeschis lăcaşurile de cult şi până azi, nu se cunoaşte niciun caz de om infectat cu Covid 19 în urma împărtăşirii cu aceeaşi linguriţă. Şi preoţii, şi credincioşii autentici sunt încredinţaţi că nici nu se va întâmpla vreodată aşa ceva, pentru că acela care se va împărtăşi cu Sângele Mântuitorului, spun cărţile sfinte, „viu va fi!”. Nu infectat, nu bolnav sau… mort. Mulţi dreptmăritori creştini care primesc mai des Sfintele Taine decât înainte au descoperit nu doar că nu s-au infectat, ci, din contră, că au o stare de spirit mai bună; multe probleme de sănătate au dispărut ca prin miracol!
Cum se ţine Covid-ul la distanţă
Pe lângă primirea Sfintelor Taine, care implică postirea în funcţie de canonul primot de la duhovnic, monahii ajunşi la un grad înalt de trăire duhovnicească mai îndeamnă credincioşii să se înarmeze împotriva duhurilor necurate, a puterilor nevăzute din văzduh cu „rugăciunea neîncetată”. Nu-i este oricui dat să ajungă la un asemenea nivel spiritual încât inima să i se roage singură în timp ce el doarme, după cuvântul psalmistului David. Nici chiar monahii iscusiţi nu au ajuns până într-acolo, poate doar cei trăitori pe Muntele Athos. Celor „din lume” le stă în putinţă să urmeze sfatul duhovnicilor şi să se înarmeze cu un metanier. Nu ca obiect de decor vestimentar şi nici pentru a-şi „etala” credinţa.
Un metanier purtat discret în buzunar sau în geantă, cu puţine „bobiţe”, folosit cum se cuvine, cu rostirea în gând sau şoaptă a Rugăciunii Inimii: „Doamne Iisuse, miluieşte-mă!” În cursul unei zile, într-un răgaz de câteva minute, oricine, nevăzut de nimeni decât de Dumnezeu, poate „manevra” metanierul, la birou sau oriunde va fi având locul de muncă. Monahii îi sfătuiesc pe fiii şi fiicele duhovniceşti ca, mai ales acum, la vremuri de restrişte, să rostească des, în gând, rugăciunea completă pe care o spun călugării de la Muntele Athos: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, miluieşte-mă pe mine păcătosul/păcătoasa!” Prin invocarea permanentă a numelui lui Iisus, nu doar duhurile necurate stau departe de om, ci şi bolile, viruşii de tot felul, inclusiv blestemăţia de Covid 19!
Chemaţi pe Maica Domnului!
Credinciosul care se simte „imunizat” şi întărit în faţa bolilor prin primirea cât mai deasă a Sfintei Împărtăşanii şi prin chemarea permanentă a numelui lui Iisus nu este egoist. Nu doreşte ca doar el să fie sănătos şi să se mântuiască, ci cât mai mulţi semeni, dacă s-ar putea întreaga lume. Ca atare, îşi pleacă genunchiul în faţa icoanelor şi se roagă pentru aproapele său, ştiut sau neştiut. La începutul pandemiei, îndemnat de Duhul Sfânt, ÎPS Calinic, arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, a dispus scoaterea raclei cu moaştele Sfintei Filoteea şi purtarea ei, ca-ntr-o procesiune, prin mai maulte localităţi ale judeţului.
O „plimbare duhovnicească”, după cum o numea arhiereul, în timpul căreia, sfintele odoare au fost duse la spitalele din Argeş, spre bucuria pacienţilor şi a cadrelor medicale implicate în lupta împotriva perfidului virus. Întâiul ierarh al eparhiei noastre imploră mila lui Dumnezeu şi a sfinţilor Săi, periodic, rostind aceeaşi rugăciune pe care a spus-o, îngenuncheat în faţa raclei „sfântuliţei”, înainte de a porni pe drumurile argeşene şi muscelene. Cei care doriţi să vă alăturaţi arhiereului, pentru ca rugăciunea să fie o împreună-lucrare nepreţuită adusă ca prinos sufletesc lui Hristos, chemaţi mai întâi în ajutor pe Maica Domnului: „Preacurată, care ai purtat în pântece pe Răscumpărătorul şi Făcătorul a toate şi Domnul, Cel ce a purtat neputinţele noastre, pe Acela roagă-L să izbăvească de cumplita boală pe robii tăi, tu, singura ajutătoare a oamenilor”.
„Praf şi ţărână suntem…”
Pentru ca milostivirea cerului să fie asupra lumii întregi, invocaţi şi Sfânta Treime: „Slava cea atotlucrătoare şi de o fiinţă şi într-o putere şi în trei străluciri, Părinte necuprins şi Fiule şi Duhule Sfinte, de cumplita boală izbăveşte pe robii Tăi, ca să te slăvim cu bună mulţumire”. Chemaţi în ajutor şi pe îngeri: „Îngeri şi arhangheli, ca duhuri slujitoare care staţi în faţa lui Dumnezeu, pe Acela rugaţi-L să înceteze boala, să risipească molima şi de soarta cea aducătoare de moarte să ne izbăvească!” Cea din urmă „îndrăzneală” trebuie să o aveţi la Dumnezeu-Tatăl, spunând: „De vei căuta la fărădelegi, Doamne, cine va putea sta în faţa Ta? Că praf şi ţărână suntem şi starea noastră aici, ca o nimica înaintea Ta; ci ca un îndurat şi de oameni iubitor, milostiveşte-Te şi nu ne pierde pe noi întru mânia Ta, pentru fărădelegile noastre. Cu adevărat acum umbra morţii ne-a împresurat pe noi şi de porţile iadului ne-am apropiat.
Rugămu-ne Ţie, preabunule Dumnezeule, auzi-ne şi ne miluieşte!”
Daniel VÂLCEANU
