Da, să-mi fac (sau nu) iluzii că aceste rânduri vor fi citite de d-na Simona Bucura-Oprescu, deputat PSD de Argeş? Înainte de a ne vedea la emisiunea ”Subiect de presă” de la Antena 3 Pitești.
Este, de fapt, un test. Judecat în general, dar și-n particular. Dacă oamenii politici mai au timp să citească presa tipărită pe hârtie. Eu, unul, încep să cred că Jacques Attali, eseist, doctor în științe, fost consilier al lui Francois Mitterrand, are dreptate când scrie că ”ziarele pe hârtie sunt tot mai puțin adaptate la modul de viață rapid și schimbător din prezent: lectura unui cotidian cere timp. Iar dacă-l cumperi, o faci pentru a-l citi în cursul zilei, și nu pentru a-l păstra, cum procedezi cu o carte. Și când îl citești, informațiile pe care le conține sunt adesea mult depășite. Așa că-l citești tot mai mult pentru analizele de fond sau pentru subiecte foarte specifice ori pentru opinii”. Asta în cartea sa consacrată ”Istoriilor mass-mediei”, respectiv ”de la semnalele cu fum la rețelele de socializare și dincolo de ele”.
Sigur că regret că sunt și eu nevoit să recunosc un adevăr impus de realitate și să rup pisica. Adică, făcând bilanțul dintre venituri și cheltuieli, să decid sistarea apariției cotidiene a ziarului, care apariție duce la depășirea cheltuielilor față de venituri.
Pe fondul nenumăratelor scumpiri ale vieții zilnice, începând cu tiparul, salariile, distribuția, transportul ș.a.m.d. Orice naștere, ca și orice renunțare se lasă cu dureri. Iată că viața ne dictează decizii care dor: ”ziarele ori se regrupează, ori dispar”. Noi, cei de la ”Argeșul”, primul și cel mai vechi ziar din județ, suntem nevoiți să apelăm la ideea regrupării cotidianului în bisăptămânal. Știu, abonații noștri obișnuiți să le fie adus ziarul la poartă de cinci ori pe săptămână – ce-i drept și cu unele excepții care n-au depins de noi – vor regreta decizia noastră, care ține atât de economic, cât și de jurnalismul în sine.
Acesta este trendul și nu ezităm să ne conformăm, fără a forța inutil lucrurile. Mai toată lumea care are legătură cu presa vede ”prăbușirea ziarelor pe hârtie”, iar alături de ”mai toată lumea”, inclusiv Jacques Attali se pronunță, în cartea citată, la fel.
Sigur, viața e plină de surprize, s-ar putea să fie și o decizie greșită. Dar ce ne împiedică să ne regrupăm din nou, să revenim la cotidian, dacă va fi nevoie? Măcar să fie așa! Măcar să fim noi bombardați cu zeci de mii de cereri de a scoate ziarul… zilnic, măcar să ajungă și statul la concluzia că fără presă nu există democrație și, pe cale de consecință, să se decidă să acorde măcar facilitățile care se acordau altădată. Cum, de altfel, avansa ideea și înalt cărturarul ÎPS Calinic Argeșeanul.
Cine a avut urechi de auzit cred că a ciulit urechea, dar, se vede, n-a fost convins de înțelepciunea acestei măsuri. N-a fost, iar în ceea ce ne privește, am luat act de ce spune viața și ne conformăm. Drept care, dragi cititori, ne dăm întâlnire cu dv. de două ori pe săptămână. Celor care ați făcut abonament pe luna aprilie și n-ați primit toate ziarele, la cerere, vă vom restitui contravaloarea lor achitată la poștă. Vă cerem scuze că suntem nevoiți să apelăm la această formulă, dar cred că nu merită să continuăm o activitate care, iată, a devenit nerentabilă. În formatul cotidian. Cel puțin asta este lecția pe care ne-o dă economia de piață. Și pe care, iată, o urmăm. Că n-avem încotro, nu?
Cum spuneam, ne-am hotărât să facem un test, să vedem dacă un om politic, cu care ne întâlnim chiar azi la emisiune, a citit acest articol. Apărut în presa tipărită azi. Dacă da, vom vedea cum percepe și Domnia Sa chestiunea. Adică, dacă mai vede necesară comunicarea și-n presa tipărită, sau doar în presa online, unde ne găsiți încă din 1998. Cotidian, inclusiv sâmbăta și duminica. Poate că ar mai trebui spus că, în decizia noastră, am ținut cont și de consumul de hârtie, care consum, la nivel mondial, a scăzut cu trei sferturi între 2000 și 2020. Asta înseamnă mai mult oxigen, nu?
