Aşternutul alb s-a aşezat convingător peste mai toţi munţii noştri, iar în zonele subcarpatice adie vânt de iarnă. Vine şi vremea virozelor respiratorii, care sunt de o mare diversitate. Răceala banală (coriza sau guturaiul), ca şi stările paragripale pot bântui peste tot şi oricând, dar vin cu o mai mare frecvenţă pe vremea rece. Deseori se exagerează, de unii pacienţi şi de unii medici, cu aplicarea ştampilei de gripă la majoritatea virozelor iernii.
Gripa adevărată, produsă de infecţiile cu virusurile gripale, clasificate în trei tipuri (A, B şi C), este anunţată de medicii epidemiologi, atunci când bântuie teritoriul, în general cu oarecare întârziere. Prevalenţa infecţiei este maximă la copiii de vârstă şcolară, răspândirea virusurilor gripale făcându-se pe care aeriană (aerosoli, contact între persoane în spaţii aglomerate sau prin obiecte contaminate). Aproape nu există iarnă fără înregistrarea endemică (de ordinul sutelor/miilor de cazuri) în cea mai mare parte a ţării. Episodic, o dată la câţiva ani, din cauza variabilităţii tulpinilor virale cu generarea de virusuri extrem de virulente, se instalează epidemii importante, cu forme grave de boală. Aceste noi virusuri gripale sunt numai de tipul A. În istoria modernă (secolul XX) au rămas ca umbre negre; Gripa spaniolă (din 1918), cu aproape 100 milioane de victime şi Gripa de Hong-Kong (din 1968), cu 700.000 de decese.
Simptomele şi numele bolii sunt variabile şi ţin de agresivitatea tulpinii virale, pe de o parte, şi de rezistenţa sau existenţa unei imunităţi permanente (de la alte epidemii), pe de altă parte, la diferite grupuri de populaţie. În cazurile uşoare, simptomele sunt asemănătoare celor dintr-o răceală banală. Frisoanele şi febra (uneori până la 38 grade C) debutează brusc, durerile generalizate (articulare şi musculare) apar precoce. Apar arsuri în gât, tuse seacă, secreţii nazale crescute (coriza).
În formele medii de boală, infecţia cuprinde şi tractul respirator inferior (bronhiile şi alveolele). Tusea devine productivă, febra apare după două-trei zile de la debut şi urcă la 39 grade C, apar curbatura (toropeala), astenia fizică, durerile de cap de durată, iar pacientul se declară bolnav.
Există şi forme grave de gripă, date de tipuri de virusuri agresive, când evoluţia merge către bronşite sau pneumonii. Când apar sputele hemoragice în contextul pneumoniei, asociind febră mare „în platou” şi transpiraţii abundente, pacientul trebuie internat la urgenţă. Diagnosticul complet necesită extinderea explorărilor paraclinice în formele medii şi severe.
Complicaţiile, rare, dar posibile, ca encefalita, miocardita, pericardita, sunt semnalate la pacienţii internaţi.
În timpul epidemiilor este necesară identificarea pacienţilor, favorabil, cu evoluţii spre vindecare în 7-10 zile de la debut. Atenţie deosebită trebuie acordată vârstelor extreme (copii sub doi ani şi adulţi de peste 65-70 ani). Bronşiticii cronici, astmaticii şi cardiacii valvulari vor fi trataţi ca bolnavi cu posibile evoluţii mai lungi ale bolii, cu procente mai mari de complicaţii şi risc de deces.
Tratamentul gripei necomplicate necesită antitermice, hidratare, vitamine şi repaus la domiciliu. Pentru formele medii şi severe, de regulă spitalizate în secţii de Boli Infecţioase, medicii pot apela şi la medicaţie, antivirală. Socotim a face nişte importante precizări:
– gripa necomplicată nu se tratează cu antibiotice;
– nu se recomandă administrarea profilactică a antibioticelor pentru eventualele suprainfecţii bacteriene.
Profilaxia gripei necesită sistematic şi categoric imunizare (vaccinare!). De la aplicarea vaccinului, la persoane cu bună imunitate, rezistenţa la infecţie şi boală se instalează după două-patru săptămâni. Prioritate la vaccinare o au: elevii, studenţii, militarii în stagiu, bronşiticii, vârstnicii de 70-75 ani şi personalul medical. Nu ezitaţi să vă vaccinaţi antigripal!
Dr. Tiberiu STĂNESCU
