Argeşul – ce tristă soartă!
Să aleag-aceleaşi feţe,
Să regrete c-altădată
Dădea ţării-ntregi poveţe!
Îmbuibaţi şi plictisiţi,
Dar vicleni şi lunecoşi,
Îi toacă pe nou-veniţi
Candidaţii pântecoşi.
Devin miei la votul public,
Porumbei neprihăniţi,
Nededaţi eului ludic
Şi curaţi, perfect nălbiţi!
Şi din patru-n patru ani
De smerenie se-agaţă,
Numai să mai facă bani
Ca samsarii de la piaţă.
Argeşul – judeţ de frunte
A ajuns acum la coadă
Fără staţiune-n munte
Şi făr’ de autostradă.
N-are drumuri ca în palmă
Şi nici ferme dezvoltate,
N-are minte clară, calmă,
Ci doar minţi înfierbântate.
Şi din pol de dezvoltare
A ajuns Piteştiul mic
Regiunea e-n cătare
La Ploieşti, la noi – nimic!
Hai, alegem iar ca orbii
Sau deschidem bine ochii?
Să nu dăm la vot cu bobii
Şi să ne uităm deochii!
Să găsim în frunte oameni
Cum erau pe vremi, odată:
Cu dragoste pentru semeni,
Pentru Argeş să se bată!
Unii aleargă după scaune, alţii ţin cu dinţii de ele
Claudiu DIŢA
