Recent, Consiliul Local Piteşti a instituit amenzi usturătoare pentru cei care nu-şi întreţin clădirile şi terenurile care le-au fost retrocedate. În Argeş sunt multe imobile lăsate în paragină…
Cetate
Un prim exemplu: Cetatea Oratea de la Podul Dâmboviţei. Cu puţin înainte de ieşirea spre Braşov, dintre munţi, pe partea stângă, într-o vale se află ceea ce a fost cândva Cetatea Oratea. Sunt nişte ruine. Consiliul Judeţean plănuieşte lucrări de reabilitare şi să facă aici un festival medieval, dar de ani buni auzim asta. De bine, de rău, o altă cetate, mult mai cunoscută, cea de la Poenari, a fost reabilitată şi este mai bine pusă în valoare. Să nu uităm câţi bani se fac de pe urma turiştilor care vizitează astfel de obiective! Nu departe de Argeş, pe drumul Rucăr – Braşov, sunt trei astfel de comori: Castelul Bran, Cetatea Râşnovului şi Cetatea Braşovului. Cu mii de vizitatori anual. Noi de ce nu putem? Sau nu vrem?
Case memoriale
În Argeş sunt multe case care au aparţinut unor personalităţi marcante. La Ştefăneşti, de exemplu, casa memorială „Liviu Rebreanu” zace în paragină (deh, a fost retrocedată!); la Izvoru, domeniul Perticari este, de asemenea, o ruină care doare; unele clădiri vechi precum fostul sediu al Centrului Creaţiei Populare din Piteşti (peste drum de Teatrul „Davila”) au fost retrocedate şi acum sunt cotropite de bălării sau, în cel mai bun caz, transformare în localuri (soartă pe care o va avea şi fosta Casă a Căsătoriilor din Piteşti, de pe strada Justiţiei, de asemenea retrocedată). Sunt şi câteva excepţii fericite: Casa „Dinu Lipatti” de la Leordeni (unde au loc spectacole de înaltă ţinută) şi Vila „Florica” (pe care Ministerul Culturii s-a angajat să o cumpere de la actualii proprietari). Aici însă Consiliul Judeţean s-a implicat mai mult.
Monumente şi altele…
Într-un raport prezentat Colegiului Prefectural, directorul Direcţiei de Cultură, Cristian Cocea, atrăgea atenţia că multe monumente au nevoie de reabilitări (de la cule până la troiţe vechi). Or, în 2018 sărbătorim 100 de ani de la Marea Unire iar, prin lege, autorităţile locale trebuie să reabiliteze monumentele şi să facă altele care să aducă aminte de eveniment. Aiurea! În niciun buget nu am văzut că sunt alocaţi bani pentru astfel de obiective! La capitolul „dezinteres” putem adăuga şi Grădina de Vară din Piteşti: e o ruină, dar Consiliul Judeţean promite să o refacă. Nu putem trece cu vederea nici modul în care arată sediul Uniunii Artiştilor Plastici, din Târgul din Vale, o casă de o rară frumuseţe, aflată tot în paragină. Pradoxal, sediul creaţiei frumosului este o urâţenie! Aşadar, autorităţi judeţene şi locale: vindecaţi aceste răni care dor!
Claudiu DIŢA