Roxana Zorzolan este o tânără argeşeancă, în vârstă de 22 de ani, pasionată de tot ceea ce înseamnă artă: muzică, dans, scris, desen. Ea s-a făcut cunoscută în urma participării la emisiunea „Românii au talent”, acolo unde a impresionat juriul printr-un moment extraordinar. Despre pasiunile Roxanei, dar şi experienţa din emisiune, ne-a vorbit zilele trecute.
– Când şi cum ţi-ai descoperit pasiunile pentru muzică, scris, pictură, artă în general?
– De când mă ştiu am cântat şi pictat. Am continuat să studiez desenul la Liceul de Arte „Dinu Lipatti” din Piteşti. Totodată, cântam într-o trupă la Casa de Cultură din Costeşti şi mergeam la diferite festivaluri şi concursuri prin ţară. De scris am prins drag când am avut primele jurnale. De când am descoperit ce ascultător bun poate fi o pagină goală şi câte îţi pot fi revelate dacă priveşti în interior… Tot pe atunci m-am îndrăgostit de cuvântul „infinit”. „Noi suntem inifiniţi”, după cum spune un prieten drag. Împărăţia lui Dumnezeu a fost pusă în interior odată cu marea mea fascinaţie şi curiozitate de a o descoperi şi revărsa în lumea exterioară.
– Cum te-ai descrie pentru cei care nu te cunosc?
– Un suflet puternic, care a învăţat să-şi transforme răul în bine şi încă învaţă. Sinceră, sensibilă, curajoasă. Nu prea îmi plac tiparele şi căile deja bătătorite. Eu experimentez. Un om conştient de faptul că sunt o simplă unealtă prin care Dumnezeu creează (eu îl numesc Dumnezeu, unii dintre voi probabil Univers, Sursă, Iubire) şi sunt onorată şi recunoscătoare pentru asta.
– Să ne aducem aminte de apariţia ta la emisiunea „Românii au talent”. Ai avut un moment extraodinar. Povesteşte-ne toată experienţa.
– Experienţa momentului a început încă din SUA, când am început să scriu versurile primului moment. Mi-au plăcut atât de mult, veneau dintr-un loc atât de profund încât am simţit responsabilitatea să le împărtăşesc, pentru ca ele să atingă acelaşi loc din cei ce-l aud şi primesc. Restul versurilor şi ideilor legate de punerea în scenă au curs fără efort. În acelaşi timp, m-am folosit de tot show-ul şi spectacolul pentru a-mi depăşi o frică: de a mă arăta, a fi vulnerabilă, a cânta. Nu mă aşteptam totuşi la un asemenea impact, o sală şi un juriu în picioare şi mii de mesaje de la atâţia oameni, cadouri trimise la mine acasă. Un vis împlinit. Ceea ce am dăruit s-a întors către mine cu o putere mult mai mare şi exact ca un val care te ia prin surprindere şi îţi dă lumea peste cap, aşa m-am trezit şi eu. Am conştientizat ce valoare pot aduce în lumea asta şi lucrul la care pot să lucrez cu tot sufletul meu.
– Recent ai lansat o nouă piesă, „Wet lights”. Ce-ai dorit să transmiţi prin aceasta?
– „Wet lights” este piesa care mi-a arătat altă latură din mine şi odată cu ea un alt stil de muzică pe care îl pot construi şi simţi pe deplin. Piesa e compusă după ce am avut mai multe experienţe din care am învăţat cât de important e să alegi şi să păstrezi aproape oamenii care te apreciază cu adevărat, cred în tine, care îţi susţin viziunea, iar pe ceilalţi să îi binecuvântezi şi să le urezi drum bun. La începutul piesei pare că arăt cu degetul spre exterior (aruncând vina asupra celorlalţi), dar în final clarific că totul depinde de mine: „Redifine desires, no stress, cause i know what i want wants me, what i want wants me… „. Asumată că greşelile sunt ale mele sunt, că trebuie să-mi redefinesc dorinţele, să cer mai clar şi asta voi primi.
– Cum îţi găseşti inspiraţia pentru a face atât de multe, de la muzică şi scris, la desen sau dans?
– Cum spun mai mulţi, inspiraţia mă găseşte pe mine. Eu trebuie doar să-mi dau timp să mă liniştesc, centrez şi să ascult. Din liniştea interioară şi calm mental vin atâtea idei, atâtea sunete şi culori. Atâtea comori. Inspiratţia vine din izvorul acesta infinit prin ce metode vrea ea: prin muzică, prin pictură, scris sau altceva.
– Care sunt dorinţele şi planurile tale pentru viitor?
– De mică, dorinţa mi-a rămas aceeaşi. Din ziua în care am scris în jurnal asta, am simţit că nu poate fi ceva mai important sau ceva ce-i poate lua locul: SĂ MĂ DESCOPĂR. Pe mine ca sămânţă divină, ca izvor infinit. Să fac cât mai mulţi paşi spre mine însămi, unde „mine” înseamnă Dumnezeu. Iar planuri nu am. Nu mai am. Îmi ascult intuiţia şi inima. Sunt prezentă şi totul se dezvăluie.
