Împlinirea a 5 ani de la debutul Asociaţiei culturale „Rovine” din Ţuţuleşti a prilejuit, duminică, o manifestare de suflet, cu alese valenţe patriotice, cu sentimentul colectiv că trebuie făcut ceva pentru renaşterea virtuţilor strămoşeşti, a obiceiurilor satului românesc.
S-au strâns – la şcoala ce poartă numele unui ilustru profesor, rămas în memoria satului, Gh. Toma – fii ai satului, foşti elevi, oameni plecaţi din vatra satului, pe care nu l-au uitat, invitaţi.
Un sobor de preoţi – după ce s-a intonat Imnul de Stat – a săvârşit un Te Deum. Preşedintele şi vicepreşedintele asociaţiei – general de brigadă dr. ing. (r) C. Anton şi, respectiv, prof. Ion Alexandru – au decernat „Diplome de Excelenţă” pentru, citez, „semn de înaltă preţuire pentru contribuţia deosebită adusă în plan profesional şi cultural binelui public”.
Printre cei cinstiţi astfel s-a numărat şi prof. Eduard Minasian, membru de onoare al asociaţiei, de curând plecat în lumea celor drepţi. Profesorul preţuit de atâtea generaţii de elevi apucase să scrie un Mesaj emoţionant. Citirea lui a produs o vie trăire, cei prezenţi ţinând, în memoria sa, un minut de reculegere.
De asemenea, a primit „Diplomă de Excelenţă” şi prof. Marin Mocanu, nonagenar, primul rector al primului institut de învăţământ superior din Argeş.
Numeroşii vorbitori au privit în viitor, vrând să sădească în inima ţuţuleştenilor spiritul învingător al lui Mircea cel Mare, cum spunea cineva. Au fost prezentate documente pentru susţinerea tezei că Rovine a fost aici, iar dintre propuneri este de reţinut sprijinirea Asociaţiei „Rovine” cu un sediu, unde şi-ar avea loc, de pe-o parte, un Muzeu al Satului, iar pe de alta, un muzeu dedicat bătăliei de la Rovine.
Un grup de bărbaţi a reînviat spiritul patriotic, intonând cu simţire – adesea cu asistenţa în picioare – cântece care i-au îmbărbătat pe strămoşii noştri. Ce moştenire!
Câteva versuri sunt de mare actualitate. Cităm: „Potoleşte tu furtuna/ Stinge focul dintre fraţi/ Şi fă să sorbim iubirea/ Cei ce suntem în Carpaţi”.
Iar următorul catren parcă ar fi scris azi: „Ţine-i, Doamne,-n paza ta/ Orişiunde s-ar afla/ Că s-au dus în ţări străine/ Să trimită la prunci pâine/ Doamne, ocroteşte-i pe români!”
Într-o ţară atât de dezbinată şi fracturată sufleteşte de războiul veritabil pe care partidele îl poartă cu românii împotriva românilor, trăirea sinceră, patriotică, a înaintaşilor noştri, iubirea între semeni, ne rămâne o pildă. Pe care – din păcate – nu o urmăm…
Traian ULMEANU
