Nea Gică este un român cu scaun la cap și un țăran autentic pe care l-am îndrăgit din prima clipă, când l-am consultat cu patru decenii în urmă, spunându-i că are o boală numită psoriazis.
Pentru că pacostea asta nu se vindecă oriunde te-ai căuta prin lume, cam o dată pe cincinal mă caută și mă întreabă: „Nu s-a descoperit nimic salvator și ieftin? Mai bine! Că, oricum, la ce pensie am nu m-aș băga. Păi înghit câte 16 buline pe zi pentru inimă și colesteroale, pentru prostată, pentru sufocare și alte belele, ba cu oasele, ba cu varicele de la picioare.” Având pe linia bunicului și al tatălui convingeri țărăniste, la alegerile din Duminica Orbului l-a votat pe Ion Rațiu, iar mai apoi, partidul lui Corneliu Coposu și Ion Diaconescu.
De câțiva ani, din cauza vârstei, dar și a dezamăgirilor repetate nu s-a mai dus la vot. „Dom’ doctor, eu nu am multă școală, dar capul mă duce. Pe cine să pun ștampila? Au apărut mereu alți și alți amatori, guralivi, șarlatani și mincinoși care au dorit să-și facă și ei parte din banii primiți de la Europa. Azi am venit și ca să vă întreb ceva de femeia mea.
Are 75 de ani, e slabă moartă și parcă vezi prin ea. Cu ținerea de minte stă bine, e harnică precum furnica și de vreun an zice că nu se mai poate uita și ea într-o oglindă. De ce? Pentru că se simte jignită de o guguloaie cât un bob de fasole care i-a crescut pe nas. Lumea din sat zice că e cancer. Ea a muncit toată tinerețea la CAP și are acuma o pensie de nimic. O aud zilnic boscorodind că din cauza supărărilor adunate i-a crescut bazaconia aia din care, uneori, dă și un fel de scursură.
Își aduce aminte de un instructor de partid de pe vremuri care stătea la capu’ locului și nu le lăsa pe femei nici să bea apă, de niște muieri care nu i-au pontat toate zilele muncite, de primaru’ care este la al patrulea mandat pentru care a dat făină și ulei, de cei de la Direcția Agricolă și de grandomanii de parlamentari care au sute de milioane câștigate pe lună. Parcă-i un blestem. Românu’, cât trăiește pătimește!”
