Suntem un popor cu mari probleme de educație, bun simț, civilizație, respect pentru legi și pentru bunurile comune. În viața socială de zi cu zi este o devălmășie.
Când, pe la începutul anilor ’90, bătrânul vulpoi comunist Silviu Brucan a spus că ne vor trebui 20 de ani ca să depășim stadiul de popor stupid, ne-am simțit ofensați și l-am înjurat cu năduf. După 33 de ani, constatăm că, în parșivenia lui, a fost indulgent. Două decenii nu au fost suficiente. Situația nu s-a schimbat, ba este din zi în zi mai rea, iar el știa asta.
Nici nu avea cum. O mare parte din populație este săracă și needucată. Apoi sunt exagerat de mulți manglitori, văzduhiști, miserupiști, corupți și mincinoși fără scrupule sau teamă de Dumnezeu.
Nu-i zi în care televiziunile de știri să nu ne prezinte cumplite accidente de circulație de pe amărâtele noastre drumuri naționale, soldate cu morți, schilodiți și fiare contorsionate de mașini din care niște descreierați și teribiliști făcuți zob sunt scoși cu greutate. O legislație draconică ar stopa nebunia. Dar…
Sistemul național de irigații de pe vremea lui Ceaușescu s-a furat până la ultima țeavă. De pe autostrada București-Pitești au dispărut plăcuțe reflectorizante, posturi telefonice montate pe ambele sensuri de la care se puteau anunța accidentele de circulație sau gardurile de sârmă ce nu permiteau animalelor sălbatice sau domestice să iasă în calea mașinilor. N-au dispărut fără urmă nici milioane de copaci defrișați. Se cam știe care sunt prădătorii. Dar nimeni nu-i saltă, ba chiar ani de zile, în preajma alegerilor, partidele au trimis cohorte de emisari ce le-au oferit ulei de gătit, pâini, zahăr, pixuri și postere cu portretele celor ce-și doresc funcții și demnități. Alegătorii nu-i bine să fie supărați.
Spre a vedea unde s-a ajuns în țara tuturor posibilităților, vă mai spun una ce pare incredibilă. Dar este 100% autentică. Recent, am avut un pacient în vârstă de 40 de ani, om de la oraș și aparent cu scaun la cap. La noi a venit pentru că, având o suferință la nivelul penisului, se tratase cu o cremă indicată de o farmacistă, dar neasumată de un specialist. Neprezentând o rețetă, doamna i-a spus că vrea să vadă cu ochii ei boala. Daa? S-a dus omul unde parcase mașina, și-a decalotat „bascula”, a fotografiat-o cu telefonul mobil, apoi s-a întors și i-a prezentat binevoitoarei suferința! Degeaba! Crema indicată i-a făcut mai rău. Cred că știe toată lumea ce-i aia decalotare…
