Descoperirile în medicină, în ultimele două decenii, au avut o evoluţie supraexponenţială. Nici pe departe un medic specialist care a citit în tot timpul practicii sale şi se ambiţionează s-o facă şi dincolo de maturitate, nu se poate simţi “pe cai mari”. Şi iată de ce. Sunt categorii de medicamente relativ noi, cu bune efecte terapeutice pe termen scurt şi mediu, care s-au dovedit recent a avea şi efecte nedorite, uneori chiar periculoase pentru viaţă, sau se folosesc fără a fi acoperite de beneficii certe.
După o utilizare clinică de peste 30 de ani, inhibitorii pompei de protoni (IPP), care scad eficient aciditatea gastrică, mai puternic şi mai durabil decât inhibitorii de receptori H2 (Ranitidina, Famotidina etc.), s-au dovedit a avea reacţii adverse care nu pot fi trecute cu vederea. Omeprazol-ul şi rudele lui întru acţiune, folosite pe termen lung şi în doze moderate/mari pot creşte riscul de:
– instalare sau accentuare a osteoporozei.
– boli cardiovasculare, cu creşterea incidenţei accidentelor coronariene şi cerebrale.
– boală cronică de rinichi, cu sediul acţiuni la zona interstiţială (situată între glomeruli), care evoluează lent şi sigur către insuficienţă renală.
– deficit cognitiv de diverse grade, până la boala Alzheimer, care înstrăinează individul de grupurile sociale în care a activat toată viaţa.
– instalarea anacidităţii gastrice avansate cu progresie către gastrita atrofică, una din doveditele stări precanceroase gastrice.
– tulburarea absorbţiei fierului, unor vitamine importante etc.
– maldigestie, malabsorbţie şi în final malasimilaţie, cu denutriţie de diferite grade.
Aceasta nu înseamnă că IPP urile trebuie excluse imediat din terapie. Ele se pot folosi, pe perioade scurte şi în doze mici/medii efective în: istoricul documentat de ulcer gastric hemoragic neoperat (dar cu excluderea biopsică a cancerului gastric ulcerat), esofagita severă din herniile gastrice transhiatale fixate (până la corectarea lor intervenţională), uz de antiinflamatorii nesteroidiene pentru boli reumatice severe (dar pe timp limitat) etc. În locul lor se pot folosi alte medicamente care s-au dovedit a scădea aciditatea gastrică patologic crescută, pentru diferite alte acuze, cu excepţia indicaţiilor specificate în textul de mai sus.
O altă clasă de medicamente excesiv folosite în terapie, de cele mai multe ori ca automedicaţie, alteori la indicaţiile mai puţin avizate ale agenţilor farmaceutici, fără pregătire medicală, sunt hepatotropele (cele mai multe din paleta aditivelor alimentare). Sunt situaţii în care la pacienţii cu morbidităţi asociate (3-4), pentru aşazisa protecţie hepatică se recomandă unul sau mai multe aditive alimentare, cele mai multe dintre ele fără niciun beneficiu pentru ficatul pacienţilor respectivi. Există medicamente dovedite în a afecta ficatul, mai ales pe cel suferind. Aici intervine medicul specialist, care nu indică astfel de medicamente la suferinzii de boli hepatice, sau care, în situaţii speciale şi pe scurte perioade de timp, asociază unor terapii de oarece duritate, hepatotrope dovedite pe studii a fi având efecte benefice.
Stimaţi cititori, fiţi siguri că materialele prezentate în scop de informaţie medicală în rubrica noastră vin să vă ajute şi că noi, medicii, vă dorim numai bine şi vă rugăm să nu vă administraţi decât medicamente prescrise de persoane avizate.
P.S. „Succesorul meu, în spiritul meu, va fi călăuzit prin deviza: Totul pentru ţară, nimic pentru mine!„ (Din testamentul lui Carol I, primul rege al românilor)
