După ce luni la rând au fost atacate pe toate părţile problemele de ordin politic şi administrativ, ieri a venit şi vremea culturii să iasă „pe sticlă” la emisiunea „Subiect de presă”. În platoul postului de televiziune „Antena 1” Piteşti, Mihai Golescu, directorul cotidianului Argeşul, a „răsfoit” la ceas aniversar pagini din Revista „Argeş”, la 50 de ani de la înfiinţare. Împreună cu realizatoarea Cristina Munteanu şi invitatul special Dumitru Augustin Doman, redactorul-şef al publicaţiei, a fost atinsă în mod necruţător problema principală, nu atât a revistei argeşene, cât a culturii în general – banul.
Banul, eterna problemă
„Ne bucurăm că există, ne bucurăm că putem discuta despre ea, îi salutăm pe cei care au contribuit şi contribuie la revistă, însă nu putem omite finanţarea slabă a culturii în România. La noi bugetul începe de 26 de ani cu 0,0… Asta spune tot despre rolul ei în societatea noastră. Pe termen mediu şi lung, cultura este salvatoarea noastră sau, altfel spus, cu sau fără bani, cultura a fost cea care a îmblânzit fiara din noi” – sunt câteva dintre aspectele subliniate la masa rotundă.
„Pentru unii scriitori din alte oraşe, Piteştiul e cunoscut prin Revista «Argeş». Noi trebuie să echilibrăm scriitorimea din judeţ cu marii scriitori din afară – am aflat asta de la aniversare. Iată, aşadar, motivul pentru care revista trebuie să existe în continuare. Consiliul Local nu ne-a impus niciun fel de cenzură, an de an ne-a votat bugetul; nu avem niciun motiv să credem că se va întâmpla altfel de acum încolo” – a fost de părere dl Doman.
Cum a apărut revista?
„Revista «Argeş» a apărut în 1966, la scurt timp după instalarea lui Ceauşescu în funcţie. Acesta a vrut să facă o deschidere, o schimbare de paradigmă politică şi a avut în plan şi înfiinţarea unor reviste de cultură pe regiuni, printre care şi Argeş. La acea vreme, autorităţile dădeau o foarte mare importanţă culturii. Primul redactor-şef a fost Mihail Diaconescu. La un moment dat, revista s-a pierdut, dar în 2001 s-a reînfiinţat cu acelaşi redactor la pupitru. Au urmat Gheorghe Tomozei, Ionuţ Popovici, Sergiu Nicolaescu, din nou Mihail Diaconescu, apoi Jean Dumitraşcu. După ce, în 2008, Jean Dumitraşcu a plecat la Filarmonică, am venit eu” – a spus Dumitru Augustin Doman.
Şi a continuat: „Îmi aduc aminte că prin 1972-1973 am trimis primele mele povestiri la revistă. Am primit răspunsuri încurajatoare de la doi prozatori absolut extraordinari: Maria Luiza Cristescu şi Alexandru Manciosudinschi. Nu mi-am închipuit niciodată că voi ajunge redactor sau redactor-şef”.
O instituţie
Privită din afară, Revista „Argeş”, deşi pare elitistă, reprezintă foarte bine un model cultural al spaţiului – a fost de părere Cristina Munteanu. „Din punctul de vedere al unui redactor-şef, o revistă de cultură trebuie să fie o instituţie. Iar două instituţii nu trebuie să semene una cu alta. Scriitorii sunt cam aceiaşi, problema în sine nu sunt textele, ci felul în care este articulată şi echilibrată revista. E nevoie de o structură centrată clar pe nişte idei” – a spus dl Doman.
„Astăzi, nemaifiind presaţi politic din nicio parte, neavând cenzură, ideile pot fi clar integrate în structura dorită şi aşternute pe hârtie, însă avem altfel de probleme. Spre exemplu, nu putem să publicăm autori care s-ar încadra foarte bine pentru că nu-i putem plăti. Dincolo de acest lucru, avem asigurat tiparul, colaboratorii principali – şefii de rubrici. Şi totuşi, de aproximativ un an, s-a dat o lege de finanţare. Nouă reviste ale Uniunii Scriitorilor sunt finanţate pentru totdeauna. Acesta este un prim pas. Revista nu poate momentan beneficia de noua lege, având doar egida Uniunii Scriitorilor, dar pe viitor ar putea intra şi ea sub această incidenţă” – a opinat Augustin Doman.
Ce va fi?
Problemele administrative expuse sub forma unor anchete într-o revistă de cultură? Pare complicat, dar aceasta este sugestia directorului ziarului „Argeşul”, Mihai Golescu, pentru viitorul publicaţiei „Argeş”. Într-un judeţ oropsit, cu o sumedenie de probleme de acest gen, expunerea lor într-o revistă culturală, într-o formă bine adaptată, ar putea fi o reţetă de succes. Dumitru Augustin Doman recunoaşte că nu s-a gândit la un asemenea format, asta prin prisma faptului că municipalitatea editează o revistă administrativă. Cu toate acestea, „ca orice sugestie, merită analizată la rece”. Ce va fi? Vom trăi şi vom vedea. Cert este că, la aniversare, îi dorim Revistei „Argeş” şi să nu mai dispară, cel puţin nu în viaţa noastră.
George OLTEANU
