Umblă un zvon prin Cetatea Piteştiului cum că Primăria se gândeşte să reînfiinţeze, în locul de tristă amintire, târgul comercial ce fiinţa la fostul Bowling şi pe locul actualei parcări modernizate (cu fonduri UE) de lângă ea. Cumplit zvon! N-am date comparative ca să pot cuantifica exact câte supermarketuri sunt în capitala Argeşului faţă de alte capitale de judeţ. Este, însă, evident un fapt: la periferia municipiului şi chiar în perimetrul său, în intravilan, cum se spune, marile lanţuri de supermarketuri sunt foarte bine reprezentate. Ce-ar aduce util pentru viaţa urbei acel comerţ insalubru decât o revenire la mahala? Ce avantaje ar avea piteşteanul? Ce miză are propunerea care apasă, deocamdată, ca zvon?
Mi se pare că discuţia aceasta, de prevenire a materializării unei iniţiative deplorabile, este utilă. O facem la sesizarea multor cititori ai ziarului şi cred că, spre binele public (pe care administratorii urbei nu-l stăpânesc, uneori, cu responsabilitatea cuvenită), merită să-i dăm atenţie. Dezbaterea o văd între parametrii valoare-nonvaloare, util-inutil, competenţă-incompetenţă a factorilor decidenţi.
Din capul locului, iniţiativa n-are nimic logic, dacă ne gândim la câteva dintre componentele sale: socială, economică, dezvoltare durabilă, confort urban, protecţie a mediului. Vedeţi vreun plus pe vreun palier? Zona are un profil ce n-ar permite refacerea unui bâlci, care – slavă Domnului! – a fost abandonat.
Acolo este o zonă de agrement, aşa cum se prezintă ea, cu imperfecţiunile ei. Este, mai întâi, zona de promenadă ce merită încă un plus de atenţie. Între parcul Ştrand şi bazinul descoperit este complexul de nataţie. Popicăria (abandonată şoarecilor!) se încadra în profil.
Îmi amintesc cum pleda dl. Gh. Creţu, fostul şef al sportului argeşean (să-i fie ţărâna uşoară!), pentru patrimoniul sportiv. Spunea că terenul de fotbal a fost „mânărit”, iar popicăria s-a înfiinţat printr-un schimb de terenuri între cooperaţia meşteşugărească şi DJTS Argeş, la mijloc fiind în discuţie proprietatea asupra fostei asociaţii „Voinţa”. Revenirea la mahalaua comercială ar putea conveni doar celor care practicau o evaziune fiscală… la vedere.
În strategia de modernizare a Piteştiului, capitol de laudă al Primăriei, n-ar avea loc o astfel de revenire! O consultare a populaţiei ar arăta, în acest sens, o staţionare în greşeală. O decizie favorabilă iniţiativei ar discredita consiliul local, unde, totuşi, sunt oameni cu capul pe umeri. Electoratul a votat recent cu gândul la viitor, la mai binele Cetăţii. Dispreţuirea lui i-ar ostiliza pe piteşteni faţă de Primărie. Ceea ce, cred, aceasta nu-şi doreşte!
PS: Zvonul nu-i chiar vorbă în vânt: este alimentat de o declaraţie oficială de intenţie a unei persoane ce ocupă o demnitate publică.
Traian ULMEANU
