Vine iarna şi anul acesta, oameni buni! Nu ne iartă pentru nimic în lume şi ne va prinde, ca de obicei, nepregătiţi. Zăpada va fi totdeauna prea multă şi căldura în case prea puţină. Între bolile cu care ne putem „pricopsi” sunt, fără putinţa de a le evita, cele ale pleurei, învelişul seros al plămânilor. Normal, între pleura viscerală, care acoperă plămânii, şi cea parietală, care acoperă interiorul cuştii toracice, există un strat subţire de lichid, între 10 şi 20 ml, care amortizează fin distensia plămânilor în actul respiraţiei. Revărsatul pleural constă în creşterea, în proporţii diferite, a lichidului din spaţiul interpleural.
Cauzele creşterii acestui lichid sunt multiple şi se pot grupa în: locale, prin boli ale pleurei însăşi, şi generale, boli diverse cu răsunet pleural. Principalele cauze locale ţin de inflamaţia pleurei, produsă de un proces pulmonar subiacent (pneumonie, infarct pulmonar, tuberculoză pulmonară). Alături de ele sunt: cancerul pleural (mezoteliomul), în legătură cu expunerea prelungită la azbest şi fumatul excesiv, şi traumatismele toracice, îndeosebi cele cu fracturi costale, în ambele etiologii revărsatul fiind, de regulă, hemoragic.
Cauzele generale sunt multiple şi spaţiul alocat expunerii nu permite decât o trecere în revistă a celor mai importante:
– Ascita (lichidul acumulat în abdomen), de cele mai mute ori asociată cirozei hepatice, atunci când este voluminoasă determină revărsate pleurale, mai frecvente pe partea dreaptă toracică;
– Insuficienţa cardiacă globală, în stadii avansate, asociază şi ea revărsate pleurale cu lichid clar, mai des localizate pe dreapta;
– Limfoamele maligne asociază şi ele, uneori chiar de la debut, revărsate pleurale;
– Metastazele (diseminările la distanţă) cancerelor cu diverse localizări – stomac, colon, pancreas, ficat etc – de rău prognostic, după localizarea pleurală, pot genera pleurezii, deseori hemoragice;
– Pacreatitele acute se pot complica, în 10% din cazuri, cu revărsate pleurale pe partea stângă;
– Embolia pulmonară, care complică trombozele venoase ale membrelor inferioare, poate produce revărsate pleurale în 30-50% din cazuri.
Simptomele acuzate de bolnavul care solicită consultaţia medicală sunt deseori tipice, evocatoare pentru pleurezie.
– Durerea de perete toracic, cu caracter de junghi, agravat de respiraţie şi tuse, este simptomul dominant;
– Respiraţia rapidă şi superficială, cu amplitudinea diminuată de durere. Senzaţia de lipsă de aer poate apărea şi neînsoţită de durere când cantitatea de lichid pleural este mare;
– Tusea seacă apare precoce, acompaniind frecvent primele două simptome.
Diagnosticul este uşor de pus după un examen medical atent al toracelui. La suspiciunea de pleurezie se confirmă obligatoriu diagnosticul prin examen radiologic. Internarea bolnavului este obligatorie, investigaţiile complementare efectuându-se numai în spitalele dotate la nivel judeţean sau clinic. Prognosticul bolii este variabil şi merge de la cel favorabil (din infecţii şi traumatisme uşoare), la cel defavorabil (din ascită, insuficienţa cardiacă şi pancreatita acută) şi marcat defavorabil (din mezoteliomul pleural, diseminările metastatice ale neoplasmelor, limfoame şi embolii pulmonare masive). Precocitatea diagnosticului şi tratamentului calificat aduce, totuşi, în multe cazuri, speranţa de vindecare pe care şi-o doreşte bolnavul ce solicită medicul la debutul suferinţei.
Dr. Tiberiu STĂNESCU
