Boala care „linge articulaţiile şi muşcă inima” este una dintre cele mai spectaculoase din patologie. Complicaţia inflamatorie acută nesupurativă a infecţiei cu streptococul hemolitic de grup A, reumatismul articular acut (RAA) îngemănează o largă patologie: articulară, cardiacă, a sistemului nervos central şi tegumentelor.
Susceptibilitatea familială, malnutriţia, aglomeraţia şi pauperismul social-economic par să predispună la infecţii streptococice, urmate de atacuri reumatismale. RAA apare în timpul vârstei şcolare. Primul atac este dincolo de vârsta de 5-8 ani şi neobişnuit după vârsta de 18 ani. Incidenţa infecţiilor streptococice, semnalată agresiv la începutul secolului al XX-lea, a scăzut vertiginos la sfârşitul aceluiaşi secol şi astăzi este mult mai scăzută, pe de o parte datorită apariţiei antibioticelor eficiente în infecţia streptococică (penicilinele, macrolidele, cefalosporinele) şi pe de altă parte creşterii nivelului de trai al populaţiei (nu de speriat la noi). Rata incidenţei RAA se menţine crescută în ţările lumii a treia.
Simptomatologia şi semnele bolii sunt grupate clasic în cinci manifestări majore ale RAA. Ele pot apărea izolat sau în combinaţie, producând tipuri clinice greu de conturat.
Poliartrita migratorie – este cea mai frecventă manifestare şi cuprinde saltant şi succesiv, deschizând de regulă tabloul clinic al bolii, în special articulaţiile: glezne, genunchi, coate, încheieturile mâinilor. Ele sunt intens dureroase, roşii, calde, uneori tumefiate. În mod specific, la nivelul lor nu apar supuraţia şi anchiloza. Atacurile RAA, atât cel iniţial, cât şi recidivele, apar la o distanţă de două-patru săptămâni de la o angină streptococică (inclusiv scarlatina), la nivelul faringo-amigdalian. Artralgiile (durerile articulare fără semne de inflamaţie) apar mai rar, legate etiologic tot de infecţia streptococică şi pot fi urmate de forme oportuniste de boală, care prind lent şi discret simptomatic inima şi sistemul nervos central.
Cardita (prinderea inflamatorie a muşchiului inimii) poate apărea fie izolată, fie atingând şi celelalte structuri ale inimii: endocardul valvular şi pericardul, complicată uneori cu insuficienţa cardiacă. La primele atacuri de RAA, cardita apare la 50% dintre pacienţii cu artrită. Medicina clasică afirmă că prinderea cardiacă nu se mai semnalează la ulterioarele atacuri RAA după o artrită inaugurală neînsoţită de cardită. Deci jumătate dintre pacienţii care fac atacuri RAA scapă de afectarea cardiacă şi la recidive cordul nu mai este prins. Uneori însă, mai ales la adulţii tineri, cardita este discretă la primele atacuri RAA, scapă nediagnosticată şi suflurile cardiace apar şi se conturează la fiecare atac ulterior după infecţii streptococice netratate cu antibiotice. Sechelele valvulare reumatismale, conturate şi amplificate în anii de recidive de RAA, neprofilactizate cu antibiotice, sunt în ordinea descrescătoare a frecvenţei: aortice, mitrale, mai rar tricuspidiene.
Coreea este un complex simptomatic datorat prinderii inflamatorii a sistemului nervos central după infecţii cu streptococul de grup A. Tabloul clinic cuprinde: febra centrală, convulsii, pierderi ale conştienţei etc. Boala poate apărea uneori şi izolată la copii şi adolescenţi după infecţii streptococice, dar mai des însoţeşte cardita şi artrita.
Nodulii subcutanaţi şi eritemul marginal (nedureros, fără cicatrice şi cu durata mai mică de o zi) sunt semne ale bolii descrise clasic, care nu apar constant şi nu au implicaţii peiorative în evoluţia bolii.
Prognosticul bolii depinde de severitatea carditei iniţiale. Pacienţii cu o cardită severă la primul atac RAA rămân cu sechele valvulare majore, adesea agravate de recurenţele reumatice, evoluţia lor complicându-se deseori cu insuficienţa cardiacă. Ei sunt supuşi, de regulă, procedurilor de reconstrucţie valvulară chirurgicală, actualmente ajunse la înalte performanţe, inclusiv la noi.
Diagnosticul precoce al primului atac de RAA şi instituirea rapidă a tratamentului complex, urmat de profilaxia recidivelor streptococice, pe lungi perioade, de regulă susţinută de medicii de familie, cu succes în sistemul nostru sanitar, pe nedrept hulit de media şi de mare parte din populaţie, sunt elemente cheie ale evoluţiei şi prognosticului bolii.
Dr. Tiberiu STĂNESCU
