După doi ani de pandemie Covid-19, timp în care am avut patru valuri de asalt ale acestui aprig dușman, constat cu tristețe că nu ne-am făcut temele, n-am învățat mai nimic. În valul 4, ne-am trezit cu vârfuri de performanță ale invadatorului: peste 15.000 de infectați, cu peste 500 de morți pe zi, secțiile ATI Covid sufocate și simulacre de nuclee ATI în corturi și săli de așteptare ale serviciilor de urgență.
Singura armă sigură și prieten de nădejde, salvator de adevărate cataclisme, a fost și a rămas vaccinarea intensivă a populației. În acest proces sunt doi jucători: pe de o parte, echipele de vaccinare, pe de altă parte, colectivitățile de oameni răspândite în diferite zone ale țării. CNCAV, înființat la începutul anului 2021, condus de un inimos argeșean, medic infecționist angajat cu trup și suflet, a făcut cu asupra de măsură eforturi aproape inumane: înființarea a peste 1000 de centre de vaccinare, inclusiv în zone rurale izolate, caravane de vaccinare care au străbătut țara, județ cu județ, vaccinări în autogări și în autoturismele aflate în trafic etc. Ulterior am avut o experiență nefastă. La începutul lunii iunie a.c., când, ca rezultat al vaccinării exhaustive, au scăzut indicatorii siguri: internările în secțiile ATI sub 50 pe zi și decese de cauză Covid sub 10 pe zi, și am crezut că este suficient. Eram gata să serbăm victoria asupra dușmanului cu o Fiesta națională de proporții. Și ne-a izbit cu brutalitate valul 4 al pandemiei, mai furios și mai ucigaș decât celelalte trei. Și acum, de aproape o lună, trăim aceleași simțăminte pe care le-am avut după valul trei.
În Israel, Ministerul Sănătății a creat o celulă de criză – „war room” (camera războiului), cu rol de a detecta acele fake-news-uri din rețelele de socializare care ne-au sufocat celularele în ultimele opt-zece luni.
Explozia de Omicron din țările vest-europene (Anglia, cu peste 60.000 de cazuri noi pe zi, Belgia, Danemarca, chiar Spania care se pregătea de Fiesta) a creat atmosfera de cutremur bacteriologic european. S-a implementat un nou Regulament European de luptă anti Covid-19. Majoritatea țărilor vest-europene „a îmbrăcat straie roșii” și a elaborat măsuri restrictive severe, chiar acum, în pragul sărbătorilor de iarnă. În țări cu aproape 80% din populația eligibilă vaccinată cu două doze, la mai mult de șase luni de administrare a dozei a doua a izbucnit tăvălugul Omicron.
Familia fiului meu (soția și un adolescent de 16 ani), aflată în pauză de peste șase luni de la a doua doză, așteaptă să fie chemată pentru doza booster pe pârtiile de ski din Normandia. Așteaptă să fie chemați la a treia doză, la sfârșitul lunii ianuarie, chiar februarie, posibil, că așa au luat-o ei, suedezii, lent și cu răbdare, în mod civilizat, în lupta cu acest monstru – Covid-19. Recent s-a avizat boosterul pentru a fi administrat și adolescenților de 16-17 ani.
La noi, asistăm la cea mai mare relaxare de la începutul pandemiei. Peste 60.000 de români plecați la muncă în Spania, Italia, Austria, Franța etc. forțează granițele din vest ale țării să treacă, în condițiile în care numai 20% dintre ei sunt vaccinați. Refuză carantinarea de 14 zile hotărâtă prin lege de statul român și fac un circ așa cum numai românii sunt în stare. Sunt aprobați de antivacciniștii din țară, care mișună în colectivități, în mediul rural și în școli.
Recent, am avut la consultație o profesoară în vârstă de 47 de ani, căreia ideea de vaccinare îi generează stări adverse colorate și refuz total. Ce mai este de zis? Încă procentul de cadre didactice nevaccinate este de peste 20-30% și solicită testare gratuită de două ori pe săptămână anti-Covid. Aceasta ar echivala cu descurajarea procesului de vaccinare. Teste gratuite pentru elevii mai mici de 15 ani, nevaccinați încă prin lege, sunt admisibile. Ei sunt protejați de Covid-19, teoretic, de profesori și de familii, prin vaccinarea acestora.
La noi, campania de vaccinare ar avea rezultate mult mai bune dacă reprezentanți ai bisericii ortodoxe și catolice s-ar alătura discursului pro-vaccinare. Sunt chemați în această acțiune și reprezentanți formatori de opinie ai societății civile, care din păcate formează grosul protestatarilor anti-vaccinare și anti-restricții. Sigur, vom avea import de zeci de mii de cazuri de Omicron, urmat probabil de cel mai aprig val, valul 5, în lunile ianuarie și februarie anul viitor.
Educația nu este suficientă pentru propagarea îndemnului la vaccinare (cazul profesorilor). Emanciparea populației urbane, ceea ce înseamnă mai mult, este foarte necesară, însă aceasta contaminează greu și progresează și mai greu. Nu avem altceva pentru cititorii noștri fideli, decât îndemnul la vaccinarea intensivă completă, inclusiv doza booster la șase luni după a doua doză de vaccinare. Este singurul mijloc de a ne apăra de noul invadator, măcar sub aspectul dezvoltării unor forme ușoare de boală după infectare. Și fiindcă Omicron are o contagiozitate ieșită din comun, trebuie să facem apel la măsurile fizice de protecție: masca purtată permanent și oriunde în spații închise, distanțarea fizică de doi metri și evitarea aglomerațiilor populaționale.
P.S. Declinul curajului civic (civilizat) motivat și moderat este un semn premergător al sfârșitului unei comunități.
