Soarta oamenilor străzii nu prea preocupă autorităţile
De mai bine de două săptămâni, un om al străzii s-a aciuat la blocul D4 din cartierul piteştean Popa Şapcă. Doarme chiar lângă intrare, având un culcuş improvizat, haine de schimb şi câteva pungi cu alimente primite, când şi când, de la cetăţenii care trec prin zona cu pricina.
Nu demult, un alt individ bătut de soartă „locuia” într-o staţie de autobuz, iar o bătrână se cuibărise pe un teren privat situat chiar în centrul Piteştiului.
Autorităţile au o soluţie, dar am impresia că trebuie regândită cumva strategia. În municipu există două adăposturi de noapte pentru cazarea persoanelor cu probleme sociale deosebite, unul în Găvana III, celălalt în zona Nord.
Problema e că, pentru a fi acceptate permanent, persoanele respective trebuie să întrunească o serie de condiţii care se bat cumva cap în cap cu starea lor de fapt: capacitatea de a se îngriji singuri, deţinerea unor acte de identitate, abţinerea de la consumul de alcool şi de substanţe halucinogene, stare psihică normală şi dovada faptului că nu suferă de boli transmisibile, inclusiv boli de piele.
Păi, acestea fiind datele problemei, nu e de mirare că respectivele adăposturi au mai tot timpul locuri disponibile, chiar şi pe timpul sezonului rece.
Puţini oameni ai străzii sunt „apţi” din punct de vedere medical, la fel cum puţini au acte de identitate şi, mai presus de toate, dorinţa şi capacitatea de a se integra într-un colectiv.
Ce e de făcut? Îi lăsăm să moară pe stradă sau găsim o soluţie adaptată condiţiei lor?
Altfel, cred că situaţia actuală nu aduce vreun beneficiu comunităţii locale, cu atât mai puţin sărmanilor care ar trebui să doarmă într-un adăpost, nu sub cerul liber.
