În urmă cu doi-trei ani, Consiliul Judeţean a luat neinspirata decizie de a desfiinţa Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Argeş. Ştergerea de pe harta judeţului a acestei instituţii numite, pe scurt, Centrul Creaţiei Populare a creat un vid în cultura argeşeană. Însă greşeala înfăptuită de autoritatea judeţeană ar putea să fie reparată. De ce este nevoie să se revină asupra hotărârii care a mutilat, grav, cercetarea tradiţiei şi creaţiei populare? Câteva răspunsuri am aflat, ieri, la emisiunea „Subiect de presă” de la „Antena 3” Piteşti, realizatorii Cristina Munteanu şi Mihai Golescu avându-i în platou pe Sorin Mazilescu, fost director al fostului Centru al Creaţiei Populare Argeş, şi Ion Rodoş, unul dintre meşterii populari promovaţi de instituţia desfiinţată.
Istorie cioplită pe linguri
Ion Rodoş a… predat o altfel de lecţie de istorie tinerilor şi nu numai lor. Meşterul popular a cioplit în relief scene de luptă inspirate de Columna lui Traian, preţioasa cronică vizuală a războiului daco-roman având ca suport şapte linguri de lemn. Cel care l-a dezvăluit lumii pe meşterul popular Ion Rodoş, printr-un film foarte bine realizat, este doctorul în folclor Sorin Mazilescu, actualmente conf. univ la Universitatea din Piteşti.
Sorin Mazilescu semnează „un metru pătrat” de cărţi în domeniul culturii tradiţionale scrise şi sute de articole, a prezentat numeroase cercetări ştiinţifice la sesiuni de comunicări în ţară şi străinătate şi a realizat filme etnografice dedicate meşterilor populari, câştigătoare la festivaluri naţionale de filme etnografice.
Povestea spusă de Sorin Mazilescu în filmul „Sufletul lemnului” a arătat şi lumii bucuria pe care Ion Rodoş o are atunci când ciopleşte un lemn, transformându-l cu măiestrie într-un obiect de artă populară.
Sorin Mazilescu l-a descoperit pe meşterul Ion Rodoş în anul 2006, pe Valea Râului Doamnei, în timp ce făcea cercetări de teren pentru Centrul Creaţiei Populare Argeş şi pentru redactarea tezei sale de doctorat.
Sorin Mazilescu: „Ion Rodoş era un om deosebit. Când cioplea în lemn avea o mână extraordinară, dar pe vremea aceea, în 2006, era nepromovat aşa cum trebuie. Şi iată, uşor-uşor, lucrurile s-au schimbat pentru domnia sa. Nu numai cu ajutorul meu, ci şi cu sprijinul altor oameni de bine, de cultură, meşterul popular a devenit un nume cunoscut în domeniu”.
Cât rău a făcut decizia CJ?
Argeşul este singurul judeţ din ţară care nu mai are un Centru al Creaţiei Populare Argeş. Şcoala Populară de Artă şi Meserii Piteşti, care păstrează un birou al instituţiei desfiinţate, are un alt rol şi nu poate acoperi ceea ce ţine de cercetare şi creaţie populară. Lucrurile nu pot fi amestecate.
Mihai Golescu: „Trăim în permanenţă – populaţia, neamul nostru românesc – cu spaima vidului şi mereu simţim nevoia să ne legitimăm. În contextul mondial, creaţia populară ne legitimează, ne dă buletinul cu care să mergem afară. N-aţi observat că ne ducem în străinătate cu dansuri populare, cu porturi populare, cu meşteri populari? Ăştia suntem, cu astea ne legitimăm şi ne mândrim cu ele. Un Centru al Creaţiei Populare este ca un pilon important într-o construcţie. De câte ori îl văd pe Sorin Mazilescu, fost director al Centrului Creaţiei Populare, mă frământă, mă frisonează o întrebare foarte serioasă: cât rău a făcut decizia Consiliului Judeţean de a desfiinţa această instituţie? Am fost vehement ca să nu se mai facă o asemenea greşeală în dauna culturii şi a legitimării noastre ca fiinţă naţională.”
Sorin Mazilescu: „Fără Centrul Creaţiei Populare este un gol în cultura tradiţională. Cred că pe această hartă a culturii româneşti este extrem de necesară o astfel de instituţie. După părerea mea cred că s-a făcut destul de mult rău prin desfiinţarea Centrului Creaţiei Populare şi nutresc speranţa că, poate anul viitor, dacă nu o instituţie cu acest profil, cel puţin un departament destul de mare în cadrul Centrului Cultural Judeţean îşi va face loc, pentru că este extrem de util. Sunt oameni care au nevoie de consiliere, de promovare, de susţinere şi o astfel de instituţie se ocupa şi cu aşa ceva… Dacă tot vorbeaţi de pasul acesta extern, începusem să implementăm o idee la nivel de Consiliu Judeţen, prin Casa Creaţiei Populare, astfel încât toţi cei care mergeau în străinătate să primească un fel de aviz ca să reprezinte cu tot ce au mai bun Argeşul şi Muscelul, pentru a transmite un mesaj corect…”
Ion Rodoş: „În lipsa Centrului Creaţiei Populare Argeş, promovarea artei tradiţionale este, acum, un foc de paie. E adevărat, se fac multe activităţi, dar sunt superficiale, de faţadă, nu au greutate. Tema trebuie gândită. Pentru că atunci când mergi în străinătate cu tot ceea ce ţine de cultura tradiţională e vorba de imaginea României. Nu te joci, nu trimiţi pe oricine ca să facă ce vrea…”
Cristina Munteanu: „Donald Trump, cel mai puternic lider al lumii, a spus recent că puterea va fi a aceluia care nu va fi globalist, ci se va întoarce la naţionalism şi patriotism. Acesta e curentul care vine din Statele Unite.”
Sacrificii, de dragul artei
Îmbrăcat în port popular, academicianul care dă viaţă lemnului a reprezentat cu cinste judeţul şi România în drumurile sale făcute în lumea largă, rampa de lansare fiind, pentru meşterul popular din Nucşoara, Centrul Creaţiei Populare Argeş. Pe micul ecran, Ion Rodoş a povestit experienţa trăită la o şcoală din Islanda şi în holul Parlamentului European din Bruxelles, acolo unde şi-a expus operele şi a făcut demonstraţii de sculptură în cadrul atelierelor de creaţie.
Condiţia modestă a păstrătorilor de tradiţii care îşi câştigă traiul din meşteşugul pe care îl fac cu trudă a fost o altă temă dezbătută în emisiune. O filosofie de viaţă exprimată pe partea artistică, pentru care meşterii populari fac şi sacrificii. Pe cele şapte linguri supradimensionate, Ion Rodoş a interpretat lupta dintre daci şi romani, inspirată de Columna lui Traian. Un an şi jumătate i-au trebuit meşterului popular ca să sculpteze scenele istorice, cu fineţea unui bijutier, cioplind lemnul pe verticală, în patru-cinci starturi. Lucrul la acest proiect de suflet l-a lăsat şi fără bani de mâncare… Doar când constata că nu mai are ce să pună pe masă se oprea şi transforma degrabă lemnul în obiecte de artă populară destinate vânzării. Din produsele de artizanat comercializate în târguri, meşterii populari supravieţuiesc, nu se îmbogăţesc.
În Argeş, nu există un magazin care comercializează produse autentice realizate de meşteri populari. Or, un punct de desfacere al păstrătorilor de tradiţii este tot mai necesar, pentru a le îngădui oamenilor cu har, asemenea meşterului Ion Rodoş, să creeze opere inedite şi să promoveze zestrea lăsată moştenire neamului românesc de către strămoşii trăitori în alte veacuri.
