Suferind de o boală cronică, m-am hotărât cu greu să mă vaccinez împotriva Covid-19. A fost o decizie grea şi curajoasă. Nu m-a influenţat nimeni în acest sens. Mai ales că, fiind în democraţie, cei mai mulţi dintre noi nu prea ştim ce vrem. Acest adevăr a fost scos în evidenţă şi de recentele alegeri parlamentare, pentru că rezultatul acestui scrutin mai mult a încurcat iţele politicii dâmboviţene decât să le descurce. Ceea ce nu este, la urma-urmelor, un rău atât de mare şi iată de ce.

Ca să înveţe să înoate, omul trebuie să sară în apă. Iar ca să înveţe să trăiască în democraţie, el are nevoie să fie lăsat liber în valurile vieţii politice. Lăsat liber, poporul va fi frământat o vreme, dar un lucru e sigur: că el învaţă astfel să ştie ce vrea. Personalitatea lui se va căuta o vreme, însă, confruntându-se cu atâtea opinii contrare, individualitatea fiecăruia va ieşi tot mai puternică şi tot mai puţin anarhică. Eu am cunoscut această frământare înainte de a mă vaccina. Am tot socotit mult timp precum a socotit femeia vicleană care i-a dat Necuratului să-i îndrepte un fir de păr de acolo de unde niciun aparat, fie el electronic, nu l-ar putea îndrepta. Cică l-a tot tras diavolul prin măsele, s-a afundat cu el în fântână ca să-l înmoaie ca pe cânepă, l-a bătut la nicovală, dar în zadar! Părul rămânea creţ. Aşa m-am frământat şi eu zile şi nopţi, până când ceasul bun mi-a adus gândul că trebuie să mă vaccinez împotriva noului virus.

Prin urmare, nu judecaţi poporul pentru astfel de slăbiciuni. Decât să fie judecat în termeni negativi, mai bine ne-am bucura că a ajuns şi el odată liber şi că va putea astfel face ca ţara să fie condusă de interesele tuturor, nu în numele celor puţini. Şi să ne mai bucurăm apoi că, ajuns liber, el va putea învăţa mai bine să se conducă în viaţă. Numai aşa fiecare dintre noi vom putea ajunge buni cetăţeni. Drept care, ca o consecinţă a vaccinării împotriva coronavirusului, oficialităţile au mai relaxat restricţiile impuse pe timp de pandemie. De câteva zile, aşadar, au fost relaxate măsurile de protecţie, putând să ne deplasăm fără mască în spaţiile libere. Guvernanţii împreună cu specialiştii în medicină ne asigură că, în anumite condiţii, putem să ne vedem de viaţa noastră normală. Şi, într-adevăr, văzând cum îşi urmează cursul noul virus, am putea fi liniştiţi. Sigur, liniştiţi într-o anumită măsură, pentru că vorbim despre sănătatea noastră, adică o grijă care, aşa cum am mai spus, în vârtejul frământărilor de azi, ne leagă pe toţi laolaltă, oricât am dori să ne războim între noi.

Pe de altă parte, am ajuns în acest punct în lupta împotriva Covid-19 nu fără mari greşeli. Unele chiar criminale, care nu ar trebui uitate. Astfel de greşeli au tulburat conştiinţa poporului şi mă refer la legarea pacienţilor de paturi prin spitale, înmormântarea celor decedaţi în saci de plastic, dar, mai ales, la managementul defectuos din unele spitale în care au murit oameni arşi de vii sau sufocaţi în unitatea mobilă ATI. Apoi, o greşeală a fost şi agitaţia poliţienească inutilă. Au fost aplicate unor cetăţeni amenzi de neimaginat, pentru lucruri de nimic, pentru că nu a fost scrisă cum trebuie declaraţia de părăsire a domiciliului, că nu şi-au purtat masca în mod regulamentar. Şi astfel de exemple ar putea fi date la nesfârşit. Apoi, aceiaşi guvernaţi chiar au introdus cenzura în cazul unor informaţii destinate publicului. Se pare că nu toţi morţii de coronavirus au fost declaraţi în mod oficial. Numărul acestor morţi a fost cenzurat din interese mai mult sau mai puţin politice.

O cenzură fantezistă, pentru că nu astfel se impune ordinea, şi absurdă, pentru că oricum informaţiile în ziua de azi nu mai pot fi oprite să circule. Această cenzură nu a fost decât – dacă a fost – necesară unei anumite părţi a politicii dâmboviţene. Or, noi cunoaştem că democraţia pune pe primul plan interesele tuturor. Cu alte cuvinte, ea caută să înlăture defectele fundamentale ale unei societăţi nedemocratice. Şi astfel, au fost momente în timpul acestei pandemii când guvernanţii au făcut întuneric, adică au închis lumina raţiunii în numele unor interese personale.

Aşa s-a ajuns ca atmosfera să fie încărcată de spiritul conspirator, încât s-ar cuveni să impunem o nouă măsură excepţională, anume în locul măştii de pe faţă să ne punem căluş la gură. Este vorba despre tot felul de zvonuri nebune ce zboară din om în om, din grup în grup. Şi apoi vin amănuntele. Oamenii aceştia simpli sunt cu adevărat competenţi în materie. Ei vin cu toate amănuntele deodată. Ore în şir de vorbărie goală sub umbrelele teraselor în sfârşit eliberate de restricţii. Deci, după multă tăcere cenzurată, apare acum prea multă vorbărie. Însă nu cenzura pune capăt unei astfel de vorbării, ci educaţia. Numai cu ajutorul educaţiei ne putem forma ca demni cetăţeni ai unei societăţi democratice, răspândind cultura acestei democraţii din zilele noastre şi preparând cultura mai bogată a democraţiei de mâine.

Distribuie pe Facebook