Cu ceva timp în urmă scriam cu tristețe despre „ieșirea din istorie” a clubului piteștean de fotbal. Acum este dreptul meu să scriu cu bucurie despre „reintrarea în istorie” a alb-violeților ca o țintă de performanță. Fac parte din generația care a văzut la lucru echipele conduse de „pionierii” Ștefan și Leonte Ianovschi. L-am cunoscut pe juristul piteștean Ion Lăpușneanu, portarul naționalei României la începuturile ei internaționale.
FC Argeș revine în prim-planul competiției interne cu vigoare, constanță în jocuri, atrăgând simpatiile de odinioară când „echipa lui Dobrin” umplea stadioanele pe unde evolua. Înainte de a cuceri două titluri de campioană – ultimul, de poveste, învingând pe Dinamo la București cu scorul de 4-3 – această echipă de mare popularitate în țară reușea o „remontada” (termen la modă), întorcând acel 1-3, din Franța, cu 5-1, la Pitești, într-o adevărată epopee fotbalistică, cu FC Toulouse. Da, la Pitești au fost echipe „de aur”! Cum să nu ți le amintești? Cu atât mai grea a fost tristețea fanilor când FC Argeș a căzut din motive ce nu au ținut doar de ordin sportiv…
Aceiași fani nu s-au descurajat și, cu sprijinul din umbră al neuitatului (și) om de fotbal Constantin Stroe și al unui grup de alb-violeți, au ajuns, pas cu pas, la porțile Ligii 1. După un tur dezamăgitor, iată că, în a doua parte a campionatului, FC Argeș a pornit o adevărată defilare: 11 etape fără înfrângere! Doar două echipe ale clubului, în edițiile 1971-1972 și 1997-1998 (între etapele 20 și 30 și, respectiv, 23-33), duseseră clubul la aceste izbânzi. Secretul? Este greu de descifrat sută la sută.
Sursele noastre se opresc însă la „motorul” schimbării la față: apariția ca finanțator a unui om, Viorel Tudose, care percepe exact fenomenul fotbalist, cerințele unui club, munca în perspectivă și mai ales munca în echipă. Astfel, cu grefe izbutite, cu un plus de vigoare și competență în manageriatul sportiv, prin aducerea unui valoros alb-violet Jean Vlădoiu și cu un staff tânăr care a uimit prin rezultatele grupului, FC Argeș este, în acest retur, o echipă de succes. O revelație. Fotbalul, însă, nu este matematică! Rezultatele depind de atâtea imponderabile încât – Doamne ferește! – ce este azi – o surpriză plăcută a campionatului – mâine poate să se transforme în evoluții mai puțin reușite. Important, chiar fundamental pentru existența clubului, este faptul că acum se întrunesc condițiile pentru performanță. În acest context, cu o viziune optimistă, credem că se va reuși mult mai mult decât evitarea retrogradării. Unitatea în acțiune, atmosfera de lucru din club, ca și resursele financiare ce permit, la nevoie, noi achiziții de calitate (dar care să nu dăuneze unității grupului), toate întrețin astăzi bucuria fanilor la renașterea Argeșului. Și, mai mult decât atât, speranța că brandul FC Argeș va fi pus la locul de onoare pe care îl ocupa.
2 Comentarii
Zoil
// Da, la Pitești au fost echipe „de aur”! Cum să nu ți le amintești? // . Cum sa nu-ti placa ce-a fost candva , ce este si acum … super !
Anonim
„Acel 1-3″,… la Toulouse, a fost 0-3, de fapt ! (Cui folosește ?!-Qui prodest-, domnule ziarist …”îmbătrânit…în rele”!!?