„Blues pentru saxofon alto”
La „Al. Davila” Piteşti, unde are loc festivalul internaţional al teatrului de studio, se joacă zilnic, până la 20 noiembrie, spectacole individuale (monodrame) şi colective, semnificative pentru dialogul dintre generaţii. În scenă sunt puse texte din dramaturgia naţională şi universală, contemporană sau de sorginte clasică. Alături de artişti români (Piteşti, Bucureşti, Bacău, Braşov, Botoşani, Galaţi, Rm. Vâlcea, Sibiu) evoluează interpreţi din Republica Moldova, Albania, Kosovo, Polonia şi Bulgaria.
Festivalul „Imago Mundi”
Festivalul de la Piteşti a început, alaltăieri, cu prima secţiune – monodramă „Imago Mundi”. Astăzi, la ora 17, Centrul Cultural „Reduta” Braşov îl cheamă la rampă pe „Lear. Un nebun amar şi unul dulce” şi la ora 21.30 Teatrul „Bulandra” stinge… „Incendii”. Mâine, la ora 18, are loc „Aniversarea” Teatrului „Mihai Eminescu” Botoşani şi la ora 19.30 Teatrul „Fani Tardini” Galaţi umple „Buzunarul cu pâine”. Pentru fiecare reprezentaţie, biletul de intrare costă 10 lei; elevii, studenţii şi pensionarii plătesc 5 lei.
„Piteştiul, în circuitul european”
Impresiile de după primele trei spectacole ale festivalului internaţional de la Piteşti au fost exprimate, ieri, într-o primă dezbatere moderată de regizorul Matei Varodi şi actriţa Luminiţa Borta. Prima „dimineaţă cu cafea şi teatru” a fost savurată în foaier. În jurul mesei rotunde s-au aşezat teatrologul Florin Nicolescu, Elmaze Nura, regizor din Kosovo, oameni de teatru din Republica Moldova (Alexei Stirbul şi Daniel Muntean) şi Albania (Jonida Beqo şi Armela Demaj) ş.a.
Elmaze Nura a subliniat că noua secţiune a festivalului – cea de monodramă „Imago Mundi” – „înscrie Piteştiul în circuitul european”.
-
- Elmaze Nura
-
- „Flori pentru Algernon”
-
- „Harabel”
Cel mai greu gen
Tehnicile monodramei au fost sarea şi piperul discuţiilor. Plecând de la cele trei piese jucate în prima zi – „Blues pentru saxofon alto”, „Flori pentru Algernon” şi „Harabel” – specialiştii au făcut o paralelă între conceptul vestic, neo-expresionist, ce ţine de transformarea gândului în gesturi, şi şcoala de tip stanislavskyană, în care actorul îşi găseşte personajul şi îl exprimă prin personalitatea lui. A fost punctată şi tehnica postmodernistă ce îmbină limbajul corpului şi cuvântul cu mijloace multimedia pentru a crea o imagine scenică puternică.
„Monodrama este cel mai greu gen de teatru. Limbajul teatrului este internaţional; când înţelegi ce se petrece pe scenă, ai câştigat un pariu”, şi-a spus părerea Elmaze Nura.
Solidari cu Yuri
Stând la o… ceaşcă de vorbă am aflat un lucru care m-a impresionat: participanţii la festival – deopotrivă organizatori şi invitaţi – fac chetă pentru a alina suferinţa unui coleg de breaslă. Ban cu ban strâng oamenii de teatru din ţară şi străinătate pentru a-l ajuta pe Yuri, un regizor din Chişinău, care n-a putut veni la Piteşti fiind grav bolnav.
Mirela NEAGOE
