Sâmbăta trecută s-a deschis în municipiul reşedinţă de judeţ, în fostul penitenciar din strada Negru Vodă, expoziţia permanentă a memorialului „Închisoarea Piteşti”, iniţiativă a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc.
În felul acesta, istoria recentă începe să intre în muzee. Nu ştiu dacă astfel de iniţiative sunt binevenite, atâta vreme cât mai dispunem încă de oameni care au trăit pe viu acele evenimente şi nu facem aproape nimic pentru a fi recunoscuţi pe măsura sacrificiului lor.
Mai mult, amintirile lor despre teroarea exercitată de organele de represiune în anii ’50 ai secolului trecut au început să ne plictisească sau să nu ne mai intereseze şi de aceea le ducem memoria în muzee.
Eu mi-am trăit copilăria lângă un om care a trebuit să facă faţă „obsedantului deceniu” al secolului trecut. Iar povestirile despre „reeducarea sa” de la închisoarea comunistă piteşteană mi-au marcat definitiv sufletul. Este vorba de profesorul Ioan Popescu-Argeşel.
Prin urmare, cunosc în amănunt drama acestui profesor, care, în anii ’50, a fost dat afară de la Institutul Central de Statistică din Bucureşti şi a fost nevoit să se întoarcă acasă, la părinţi, tatăl său decedând între timp.
La Institutul de statistică, Ioan Popescu a fost coleg cu Anton Golopenţia şi cu Sabin Manuilă; primul s-a prăpădit în puşcăriile comuniste, iar al doilea a emigrat în SUA. Întors în sat, cel epurat de comunişti şi-a depozitat cărţile în podul casei părinteşti, unde el însuşi s-a ascuns într-o noapte, când oamenii Securităţii au intrat în curte.
La intrarea în gospodăria familiei preotului Popescu trona un nuc bătrân, iar printre crengile lui cei din casă au zărit o maşină în dreptul porţii. Câteva siluete s-au furişat în curte, destul ca ei să înţeleagă că ceva nu e în ordine.
Ioan, speriat, pentru că fusese deja dat afară de la serviciu, a urcat repede în pod, unde avea cărţile, ascunzându-se în spatele lor. Icneli, tropăieli, înjurături, vorbe neînţelese, apoi paşi care plecau şi, într-un final, portiere trântite cu furie.
Atunci, tânărul Ioan a scăpat. Dar nu pentru mult timp, fiindcă, după câteva zile, a fost săltat de securişti şi dus la închisoarea comunistă de la Piteşti.
Când îmi povestea toate acestea, îl priveam pe profesor şi mă gândeam că el face parte dintr-o generaţie care a suportat comunismul, iar ceea ce-i trebuie generaţiei sale este doar un monument în faţa căruia să se reculeagă generaţia mea.
Or, generaţia mea nu a reuşit să-şi fixeze un asemenea ideal şi să-şi stabilească un crez personal. Dacă unii au reuşit să iasă din ecuaţia predeterminărilor comuniste şi s-au îndreptat către politică, alţii s-au apucat de afaceri mărunte, iar cei mai puţini s-au întors spre cărţi dintr-o pornire firească de a înţelege ce s-a întâmplat în trecut încât trăim un prezent atât de insuportabil.
Trei alternative şi un singur destin. Este destinul nostru, al celor care erau tineri în anii ’90 şi care, ieşiţi dintr-un regim totalitar, am intrat într-unul golit de morală. Al unor tineri care au scăpat de decadenţă şi au intrat direct în barbarie.
Din povestirile profesorului Ioan Popescu-Argeşel am înţeles că acest om a trecut prin multe episoade absurde cărora a trebuit să le facă faţă, dar aici voi aminti numai unul dintre cele povestite. Un episod extrem de semnificativ pentru societatea în care a fost nevoit să trăiască, dar şi pentru societatea în care trăim noi astăzi.
Iată acest episod: „Am stat în celulă la Piteşti mai mulţi ani cu Istrate Micescu, jurist şi om politic. Într-o celulă prevăzută cu o singură ferestruică, ce se deschidea către fostul său conac de la Miceşti.
Toată ziua stătea bietul om în faţa acelui ochi de sticlă şi privea în direcţia conacului. Poate că se gândea la ai lui, la fraţi şi surori, părinţi şi bunici care dispăruseră de mult. Dar, într-o zi, un gardian a zidit fereastra.
Gardianul îşi avea casa lângă conacul fostului magistrat de pe timpul lui Carol al II-lea. Peste puţin timp, acest gardian a fost numit şef peste ceilalţi gardieni pentru «merite deosebite»”.
Făcând cercetări eu însumi, mergând pe urmele gardianului respectiv, am avut surpriza să constat că el este bunicul unui general de poliţie care s-a pensionat în 2007.
Sigur, nepotul nu este răspunzător pentru faptele bunicului, dar pentru că el a ajuns general s-ar putea să fie o legătură între fostul gardian şi gradele generalului. Dar nu despre asta am vrut să scriu eu aici, ci despre a arăta de ce e capabilă istoria.
Iată pentru ce e bine să cunoaştem această istorie! În datele timpului acela, ţara avea un singur suflet şi în acest suflet trăia o conştiinţă. Era conştiinţa de partid. O conştiinţă veşnic frământată, îmboldită de cel mai important imperativ categoric, creatoare a „epocii de aur”.
Şi apoi mai era şi binele moral obligatoriu pentru toţi. Educaţia, principiile de viaţă, duşmanii poporului, ideea europeană sub forma ei socialistă erau manifestări ale conştiinţei timpului, dar şi chinuri ale acestei conştiinţe, totdeauna de veghe, dar şi rătăcită.
21 Comentarii
Delia Dumitricā
Dupa cum probabil ati observat, nu prea va „stresam” cu multe comentarii atunci cand se vorbeste de MEMORIE, asa cum o facem cand vorbiti despre fapte recente sau de actualitate, punctând asupra unor personaje concrete din viata judetului,a tarii. Este rezultatul muncii asidue a acelor mostenitori ai comunismului, a unor generali,cum spuneati d-voastra, care, in loc sa arboreze steagul democratiei, au pastrat in buzunar si,mai ales ,in suflet, steagul rosu. Dar cum au putut sa faca asta? Exact cu sprijinul celor pe care noi i-am crezut simboluri ai Revolutie din ’89, care, la randul lor, nu s-au dezis niciodata de „crezul” comunista.
Delia D.
Cu drag
Încă o micuță erată: …simboluri ale revoluției…a fost desigur o scăpare, din grabă.
Delia Dumitrica
Asa este , adresez scuze. Din pacate , telefonul Imi face mereu necazuri. Cu drag.
Delia Dumitricā
Erata: crezul comunist.
ION
Reeducarea de la Piteşti, nu s-a terminat.
Reeducarea la Pitești continuă acum mai abitir ca niciodată.
Foarte mulți simt, dar nu conștientizează că acum este mult mai rău, ca atunci.
Cel mai clar exemplu îl avem în sistemul de educație.
Represiunea cadrelor didactice din Argeș nu a fost niciodată mai intensă decât este acum în prezent.
Cadrul didactic din sistemul de educație argeșean, nu mai are dreptul la acest moment la opine, nu mai are dreptul să- și spună punctul de vedere, nu mai are voie să arate cu degetul la hoții care devalizează în draci bugetele școlilor , nu mai are drept de petiționare, etc.
În perioada comunistă, toate acele interdicții din ziua de azi, nu numai că erau permise dar sistemul le încuraja. Dacă problema nu se reglementa dintr-o simplă cerere, la a doua cerere situația se reglementa automat și se lăsa și cu măsuri drastice pentru cei care făceau păcate.
La acest moment, există foarte mulți turnători, mâncători de c… în sistemul de educație, nici nu apuci să dai un vânt, că se și raportează pe cale ierarhică până la cel mai înalt nivel că, ai făcut tsunami.
Pentru cei care nu doresc să pupe în c… superiorul, sunt călcați în picioare. Dacă există un răzvrătit mai curajos care dorește să părăsească turma în căutarea și dovedirea adevărului este crucificat.
În primă fază este chemat la ordin și amenințat, șantajat, etc..
A doua fază constă în inspectarea revoluționarului de către inspectorii de la ISJ Argeș până respectivul cedează psihic.
Pe scurt, terorismul practicat de directori și de ISJ Argeș are valori (atât ca amplitudine cât și ca frecvență) cu mult mai mari decât terorismul practicat în Siria, etc.
Hărțuirea la locul de muncă în sistemul de educație a devenit ceva la ordinea zilei , este încurajat și înfăptuit la acest moment de Inspectoratul Școlar Județean Argeș cu ajutorul pupincu….
Bineânțeles, terorismul din educație va continua, întrucât mai este și va mai fi de furat mult de aici încolo.
Pepe
„Educaţia, principiile de viaţă, …”.
Cum să faci educație, atâta timp cât la conducerea învățământului au ajuns toți derbedeii, șpăgarii, lingăii , turnătorii, hoții, cozile de topor, etc., oameni care nu cunosc ce este acela caracter, coloană vertebrală, spirit de dreptate, echitate, respect, etc.?
Petre
La acest moment se investighează crimele de la așa zisa „Revoluție” de la ’89.
Criminalii în cauză ne-au condus din ’89- până în prezent și ne vor mai conduce mult timp de aici înainte.
Criminalii- cei din ’89 sunt copiii și nepoții acelor criminali din anii ’50,
Criminalii de azi și cei din viitor sunt și vor fi copiii sau nepoții criminalilor de la „Revoluția” din ’89.
Criminalii de ieri sunt judecați de crimnalii de azi, iar rezultatul este cunoscut.
Statul Român și- a respectat întotdeauna criminalii prin acordarea pensilor consistente, s.a., în timp ce cei care au fost hăituiți de criminali au murit de foame și cu dreptatea în mână.
Istoria întotdeauna se repetă, și de aici încolo ne va fi (nouă) celor cinstiți din ce în ce mai rău.
Anonim
Nu mai este nimic de făcut.
Ăsta este A.D.N.ul politicienilor conducători.
Și cum A.D.N. ul se lasă moștenire, ce naște din pisică șoareci mănâncă.
Anonim
A.D.N. sau D.N.A.?
Care este diferența între ele?
Anonim
Adevărul iese la lumină mai devreme sau mai târziu, dar din păcate pentru noi este prea târziu. Ne-au ciuruit!
Anonim
Oare de ce puscaria pentru reeducarea comunista a fost facuta la Pitesti? Sa fie o intamplare?
MARIA
Nimic nu este întâmplător.
În Argeș este locul cu densitatea cea mai mare de cozi de topor, trădători, hoți, escroci, pupincuriști, etc.
MARIN
Câinii latră, ursul trece, noi furăm cu drag
Anonim
E bine penru memoria noastra
Anonim
În loc să fie reeducate toate ciurcurile de la ISJ Argeș, ne reeducă ei pe noi.
ILIE
Rezultatele reeducări: în timp ce majoritatea cadrelor didactice trăiesc de pe o zi pe alta, Titi își construiește casă pe numele părinților cu banii fratelui din Canada.
De, familie mare, remunerație mică în România zise Titi.
Frate, frate, dar brânza este pe bani!
La o cercetare mai amănunțită, s-ar descoperi, că fratele din Canada și copiii acestuia își construiesc casă în Canada pe numele părinților, cu banii fratelui din România, șef la ISJ Argeș.
Din poza de mai jos lipsește doar panoul „Aici sunt o parte din banii dumneavoastră ”
Oare ne confruntăm cu educare sau cu reeducare ?
Avem rugămintea ca pe viitor să nu mai inseraţi aici link-uri către texte ale unor alte publicaţii argeşene. Motivele pentru care nu putem accepta aşa ceva le ştiţi sau măcar le bănuiţi.
ILIE
OK
Anonim
Casa șefului de la ISJ Argeș costă peste 700.000 euro.
Să mai spună cineva că se trăiește prost cu salariu de profesor la stat.
În timp ce individul hărțuiește cadrele didactice (pe salarii de mizerie), existând la acest moment cadre didactice care nu au ce pune pe masă copiilor acasă, ca să nu mai vorbim de bani să schimbe vreun geam la locuință (dacă au), respectivul ne consideră tâmpiți și consideră că trebuie să- l credem că sursa de finanțare este familia.
Da, sursa este de finanțare este fa(g)milia.
Apropo, oare de ce credeți că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, D.N.A.ul Pitești, etc. nu se autosesizează?
Răspunsul este foarte simplu și este dat de șeful fa(g)miliei argeșene- Manu cunoscut sub numele 007, care se străduie din răsputeri ca orice dosar de acest gen în cel mai rău caz, să se ancheteze/ judece în Argeș de către marea fa(g)milie de judecători argeșeni.
Singura speranță ar fi ca doamna Kovesi să se ocupe personal de distrugerea fa(g)miliei din Argeș, și orice anchetă să se efectueze cu oameni din afara acestui județ corupt până în măduva oaselor.
Anonim
Boureanu ăsta are foarte mulți veri în Argeș.
Toți verii s-au zbătut și au ajuns dacă nu inspectori școlari sau generali, măcar directori de școli.
Cu mici excepții, verii și-au făcut vile și palate în timpul mandatelor de directori școlari.
Unii dintre aceștia nu s-au mulțumit doar cu câte un palat, au trecut la al doi-lea și așa mai departe, unii dintre ei și peste hotare, ca să nu mai vorbim de conturile deschise prin străinătățuri.
Bineânțeles de multe ori palatele sunt pe numele mătușii Tamara sau pe numele copiilor, și sunt construite cu banii munciți de „frați” prin…
Nu degeaba se spune că sângele apă nu se face.
Apropo, fiscul ce face, în afară de faptul că se ocupă de impozitarea babelor care vând pătrunjel?
Din păcate sistemul de educație a devenit structură de crimă organizată.
Nicu
Toata lumea vorbeste despre reeducarea comunista, dar mai putin stiu ca ea era de fapt bataie, pentru a produce un soc pedagogic, model impus de pedagogul rus Makarenco
Anonim
Oare ce este mai gravă: bătaia sau distrugerea psihică a individului care se opune regimului?
În mod sigur în ziua de azi ne confruntăm intens și cu ultima variantă.