Cititorii noştri consecvenţi au remarcat cu siguranţă că ziarul „Argeşul” a marcat aşa cum se cuvine ziua de 24 martie, zi în care cel care a fost părintele Daciei, Constantin Stroe, ar fi trebuit să împlinească 75 de ani, dacă divinitatea l-ar mai fi îngăduit printre noi. Spre deosebire de majoritatea mass-media din judeţ, asta o spunem cu regret. Dar dincolo de aceste regrete, mai avem şi altele legate de omul Constantin Stroe, cel care a dat judeţului Argeş un prezent un pic mai pastelat decât cel al altor foste centre industriale din ţară. Deşi i-am apreciat mereu munca tenace şi realizările extraordinare de care beneficiem cu toţii de ani buni (a fost de patru ori laureat al Premiilor de Excelenţă ale ziarului „Argeşul”), ne încearcă regretul – poate întemeiat, poate nu, e greu de spus – de a nu-l fi preţuit, totuşi, destul, mai aproape de justa sa valoare.
E o vorbă arhicunoscută care zice că nimeni nu s-a născut profet în ţara lui. Dâmboviţean de origine, Constantin Stroe n-a avut şansa să fie profet la el acasă, ci aici, în Argeş. După cum subliniam şi zilele trecute, aici Constantin Stroe a fost mai mult decât un profet: un om care ne-a dăruit un trecut apropiat şi un prezent incomparabil mai bun. A fost distins, printre altele, cu cele mai înalte decoraţii ale statului francez, respectiv român, şi cu titlurile de cetăţean de onoare al Piteştiului şi al judeţului Argeş.
La câteva luni de la trecerea sa în nefiinţă, venim şi spunem că acest om, care ne-a dăruit tuturor o felie de istorie contemporană şi de bunăstare, merită mai mult. Ar merita, spre exemplu, ca strada pe care se află uzina de automobile Dacia de la Mioveni să îi poarte numele. Categoric, sună mai bine strada Constantin Stroe decât strada Uzinei. Chiar şi la Piteşti, o stradă ar putea fi (re)botezată după părintele Daciei. Noi am propune ca această stradă să fie chiar cea din centrul oraşului, care se numeşte azi, cam vag, Victoriei.
Ar fi, din partea noastră, a celor care i-am supravieţuit ca să ne putem bucura de roadele muncii sale de-o viaţă, gesturi de binemeritată recunoştinţă. Gesturi pe care poate că n-ar fi stricat să le fi făcut încă de pe vremea când Constantin Stroe mai era printre noi. Suntem informaţi că primarul din Mioveni, Ion Georgescu, ar avea în vedere să supună spre dezbatere în Consiliul local atribuirea numelui lui Stroe străzii Uzinei. Un demers pe care nu putem decât să-l susţinem şi să-l încurajăm. De asemenea, ştim că acelaşi domn Georgescu se gândeşte la o statuie sau la un bust al părintelui Daciei, care să fie amplasat fie în centrul urbei, fie la intrarea principală a uzinei. Fireşte, ne-ar bucura să fim părtaşi la materializarea unei astfel de iniţiative.
Se zice despre noi, românii, că nu prea suntem o naţie recunoscătoare, ci dimpotrivă. Sunt destule exemple în acest sens (Constantin Brâncuşi, Eugen Ionescu, Emil Cioran etc). Omagiind aşa cum se cuvine viaţa şi opera creatoare a celui care a fost Constantin Stroe, putem noi, aici, la Piteşti şi la Mioveni, să încercăm să demolăm mitul de care vorbeam. Pentru asta nici nu e nevoie de mare lucru. Doar de un pic de bunăvoinţă din partea primarilor şi consilierilor locali din Piteşti şi din Mioveni. Nu putem decât să sperăm că domniile lor îşi vor face timp să redacteze şi să dezbată câte un astfel de proiect de hotărâre. Fie că o vor face, fie că nu, viitorimea îi va ţine, oricum, minte.
Sorin SIMION
4 Comentarii
Elena Delia
Excelenta idee! Mereu am spus – si am crezut-o! – ca ziarul care poarta numele judetului meu il merita cu prisosinta. Nu pierdeti nimic din vedere. Nu pierdeti ocazia sa le amintiti oamenilor ca, uneori, trebuie sa-si aduca aminte de aceia care au contribuit enorm la buna-starea judetului si a tarii. C-tin Stroe este unul din acesti giganti, fara nicio exagerare. Nu si-a murdarit mainile cu politica, nu a facut obiectul articolelor de scandal, a tacut si…a facut. Mult bine! Ma intristeaza, insa, faptul ca, desi sunt foarte „vizualizate” (citite, nu ma certati pt. neologism!), la astfel de articole nu prea se inghesoaie lumea sa comenteze. Uneori tacerea e suparatoare… Subscriu afirmatiei ca suntem un neam cam nerecunoscator si, credeti-ma, de la inceputul articolului mi-a venit in minte chestiunea cu Brancusi ( in aceasta luna le-am povestit elevilor de refuzul imbecil al statului roman comunist de a accepta CADOUL lui Brancusi in 1951 si a statului roman „democratic” de a achizitiona „Cumintenia Pamantului”). Ma gandeam ca, totusi, fenomenul „Stroe” a produs efecte mult mai usor observabile si concrete: bani la buzunarul omului. Dar se pare ca nici acest lucru nu-i impinge pe oameni sa-si exprime recunostinta. Stiti, domnule Simion, ma gandeam ca aceste articole vor ajunge, fara doar si poate, in casele acelora care au mancat niste salarii si niste pensii tare frumoase de pe urma lui Stroe, de la ingineri (cu salarii de mii de euro), la sefi, sefuleti si muncitori (cu salarii mult peste acelea ale profesorilor si ale medicilor, de exemplu). N-am vazut niciun comentariu niciodata, de cand Ziarul Argesul tot scrie si tot scrie despre C-tin Stroe. Chiar nu-l vede niciun fost subaltern , din zecile de mii pe care i-a avut si carora le-a dat salariile de care va spuneam anterior si carora le platea substantial vacantele ? Va spun sincer: cuvantul „nerecunoscator”, in cazul acesta, este un eufemism… Vad ca acum in Arges aveti o alta nebunie: balena albastra. Nu vreau sa scriu cu majuscule numele jocului, fiindca mi-e, pur si simplu, sila de aceste invazii cu aderenta mare la lipsa de cultura si de educatie, in general. Va salutam de departe si va transmitem gandurile noastre de bine.
Puiu
Nu mai am multe de spus după comentariul doamnei Elena Delia. În numărul de accesări ale acestui articol se vede „recunoştinţa” miilor de angajaţi, în casele cărora domnul Constantin Stroe a adus bunăstare. Să zicem că foarte mulţi dintre subalternii domnului Stroe au fost şi sunt oameni simpli. Dar apropiaţii care zeci de ani au scris despre DACIA, comunicatorii, prietenii , unde sunt? Sunt acolo unde astăzi au dispărut bunul simţ, moralitatea , educaţia, admiraţia şi recunoştinţa, în locul lor apărând nesimţirea şi invidia, izvorâte din: neputinţă, ,nepricepere şi nepăsare. Domnul Stroe simţea pulsul noii orânduiri în care trăim. De aceea cred că-i cerea domnului Dan Rotaru, ” să-şi folosească harul pentru a schimba în bine această lume”. Noi am sărăcit mult prin pierderea lui Constantin Stroe, dar nu realizăm pentru că nu avem cu ce, dar nici să nu-i crezi pe aceşti minunaţi jurnalişti care te trag de mânecă? Şi-atunci vă intreb domnule Sorin Simion : Merită ca aceste străzi să poarte numele unui mare om, sau credeţi că-i vor păstra vie amintirea celor care l-au iubit? Un lucru este sigur: cerul este mai bogat cu un înger( Dan Rotaru ).
Puiu
Cu permisiunea dumneavostră, domnule Sorin Simion , doresc să vă spun un lucru, pe care am vrut să-l spun de mai mult timp, dar nu am făcut-o. Apreciez foarte mult faptul că dumneavoastră personal şi redacţia „Argeşul” apreciaţi valorile în timpul vieţii lor, le invitaţi în redacţie, scrieţi despre ceea ce au fost şi ce mai fac.Detest faptul că în ultimii 20 de ani mass-media vorbeşte despre aceste valori ,o zi, maxim două, numai atunci când nu mai sunt!
S. Simion
Mulţumesc dnei Dumitrică şi dlui Puiu pentru cuvintele şi gândurile dumnealor.