Boală infecto-contagioasă cu mare incidenţă în populaţia globului, există în special în zonele sărace şi cu recrudescenţe în şi după războaiele mondiale. Anual, în lume mor peste 2 milioane de oameni de tuberculoză. Aproximativ o treime din populaţia lumii este infectată şi are tuberculoză asimptomatică. România ocupă locul 1 în UE şi locul 4 în Europa (după Kazahstan, R. Moldova şi Kyrgyzstan), în prevalenţa tuberculozei. La noi, datorită creşterii sărăciei populaţiei (50% din români sunt săraci), pe de o parte, şi scăpării de sub control epidemiologic al bolii la nivel naţional, pe de altă parte, aceasta face încă numeroase victime, asistând la o recrudescenţă spectaculoasă a ei.
Recent, în cursul unei săptămâni de practică din policlinica unde lucrez, am depistat două cazuri de tuberculoză, ambele fiind contagioase. Primul caz a fost o tânără de 23 de ani, care acuza numai inapetenţă, transpiraţii şi scădere ponderală involuntară, fără tuse. Radioscopia pulmonară a depistat tuberculoză extinsă la plămânul drept şi la 1/3 inferioară a plămânului stâng. Al doilea caz – o vârstnică de 78 de ani, hipertensivă şi cu crize de angină pectorală, care prezenta scădere ponderală, slăbiciune, inapetenţă şi rare accese de tuse seacă. Asocia o pleurezie în 1/3 inferioară a hemitoracelui drept, care s-a dovedit a fi de natură TBC. Ambele au fost internate de urgenţă, primul caz fiind contagios, al doilea, doar posibil contagios.
Lupta medicinei împotriva tuberculozei, profilaxia, începe prin primovaccinarea nou-născutului încă din Maternitate (în aceeaşi perioadă cu vaccinarea împotriva virusului B hepatitic). În ultimii ani, la noi, fie din cauza practicii sinucigaşe de refuz al vaccinărilor, fie din cauza lipsei periodice a produselor vaccinale din dotarea secţiilor de nou-născuţi, situaţia a fost scăpată de sub control.
În managementul antituberculos, pentru copiii şcolari şi adulţi se practica (acum nu mai ştiu dacă se mai practică) testul cutanat cu tuberculina (PPD), un extract inactivat de antigen proteic din bacilul Koch (agentul bolii). Dacă testul cu tuberculina este negativ la 72 de ore, când se face citirea de către medic, înseamnă că persoana testată nu a intrat în contact cu B.K. şi nici nu a fost imunizată prin vaccin. Existenţa infecţiei este confirmată de prezenţa unei papule (induraţie) roşii cu diametrul mai mare de 10 mm. Testul cutanat pozitiv pune diagnosticul de infecţie TBC incipientă/latentă. În ţările cu standard de viaţă ridicat testarea nu se face la întreaga populaţie, ci numai la persoane cu risc crescut de îmbolnăvire: copii, bătrâni, alcoolici, drogaţi, bolnavi cronici, persoane instituţionalizate, militari în termen, deţinuţi.
Boala apare după infecţie numai la 10% din cei cu tuberculoză latentă şi se poate produce oricând (în perioade de depresie imună) şi la orice vârstă. Restul pacienţilor infectaţi cu B.K. se vindecă spontan, datorită imunităţii eficiente şi numai examenele radiologice pot evidenţia sechele ale bolii, care se pot reactiva oricând, producând tuberculoza secundară, activă şi contagioasă.
Creşterea incidenţei cazurilor de tuberculoză în România de azi se datorează în primul rând scăpării de sub control a imunizării antituberculoase (prin nevaccinare sistematică) şi aproape în egală măsură accentuării stării de sărăcie a populaţiei. De fapt, aşa şi este supranumită tuberculoza – boala sărăciei, a mizeriei fiziologice care prosperă la noi în condiţiile în care legiuitorii se preocupă numai de binele lor actual şi pentru mai multe generaţii de urmaşi. Ne lăudăm cu creştere economică de peste 8% (în care eu nu cred), care nu se reflectă nici în noul buget pe anul 2018, nici în buzunarul românului de rând. România, „săraca ţară bogată”, riscă pierderea sprijinului financiar nerambursabil al UE. La noi, speranţa, deşi moare ultima, este în agonie, spre moarte clinică.
P.S. Pasărea Phoenix este minunată, dar este plămădită din iluzia speranţei.
