Avem în Argeş 130.000 de oameni cu mari dificultăţi materiale. Alţi 10.000 sunt şomeri fără indemnizaţie, iar numărul celor care nu s-au declarat în căutarea unui loc de muncă este, poate, dublu. La toate acestea se adaugă şi infrastructura precară. Nu avem decât un crâmpei de autostradă (pe traseul Bucureşti-Piteşti), multe drumuri calamitate şi jumătate dintre localităţi fără apă şi canal. 38% dintre drumuri nu sunt asfaltate. Iar la sfârşitul anului 2014 numai 47% din populaţie avea locuinţa conectată la sistemul de canalizare. Nici în ceea ce priveşte distribuţia de gaze nu stăm prea bine. Ultimele date oficiale, din anul 2010, indică faptul că 40% din populaţie utilizează butelia ca sursă de gaze, iar pentru încălzire – soba cu lemne. De aici poate începe o discuţie despre tăierile ilegale de lemne (un caz mai fericit) sau despre poluare în cazul în care populaţia săracă alege să ardă materiale plastice sau cauciuc pentru căldură. Lipsa de dezvoltare nu o arată neapărat lipsa autostrăzilor, ci şi a apei curente, canalizării, a drumurilor asfaltate…

Claudiu DIŢA

Distribuie pe Facebook