Fiecare, în altarul sufletului lui, a trăit Naşterea Domnului, sărbătoare creştinească fundamentală. Încep sărbătorile de iarnă, momente de bucurie în care unirea şi solidaritatea fac din familie locul binecuvântat, în care se întreţin şi se verifică virtuţile strămoşeşti. M-am uitat cu atenţie pe mesajele rostite/transmise românilor cu acest prilej.Era firessc ca ele să refuze încrâncenarea – nefirească – prezentă, din păcate, în fiecare zi, în societatea românească.
Nu ştiu dacă la alte naţiuni se manifestă, atât de coroziv şi contraproductiv, ura, dezbinarea, o stare conflictuală ce a devenit endemică societăţii româneşti. Politica şi-a depăşit, evident, rosturile şi a dezvoltat, în toate mediile, acei agenţi patogeni care au îmbolnăvit, practic, întreaga societate.
Se clamează virtuţile democraţiei, se proclamă, teoretic, importanţa instituţiilor acesteia, se vorbeştte despre idealul unei democraţii consolidate, despre separarea puterilor în stat, dar se lucrează, prin toate metodele, la sfidarea regulilor acesteia. Puterea şi Opoziţia nu-şi mai găsesc poteca, fie ea oricât de strâmtă, pe care reprezentanţii celor doi poli să păşească, umăr la umăr, când este vorba de interesele fundamentale ale României. Şi asta se simte în România profundă.
Să fie patima şi intriga în ADN-ul politicianului român? Nu ştiu, dar citind un discurs, în Parlamentul României, în 1931, al deputatului D.I. Isac, învăţător, constat că cele două elemente dizolvante funcţionau şi înainte. Spunea D.I. Isac:
„Prin modul în care partidele politice au activat până acum, prin companii de defăimare reciprocă, a făcut să se acrediteze în opinia publică că ele sunt simple bande organizate ca să exploateze în folosul lor veniturile statului”.
Sau: „Distrugeţi politicianismul şi lucrurile în ţara românească se vor îndrepta”. (Citate din cartea „Ion D. Isac şi urmaşii săi”.)
…Parcă cineva ar fi spus aşa ceva ieri!
Să revenim la mesaje. Preşedintele Iohannis vorbeşte despre „acasă”, cuibul sfânt al tuturor, şi crede că suntem datori la „aprecierea şi recunoştinţa faţă de cei din jur”. Cioloş vrea un „Crăciun plin de iubire”, îşi aminteşte de sfânta copilărie, plină de colinde, şi îndeamnă… „să găseşti steaua care să vă lumineze drumul”. Este, dacă vreţi, trecerea la altă simbolistică: de la luminiţa din capătul tunelului, la stea, la privirea sus… Premierul Tudose crede că este necesar „să vă gândiţi mereu la ceea ce vă uneşte”. Custodele Coroanei, Majestatea Sa Margareta, îndeamnă la o „seamă de paşi pentru a continua munca tatălui meu”.
Se simte, cred, dincolo de texte, lipsa păcii sociale, influenţa stării de spirit actuale din societatea românească, când strada a devenit un senzor care atrage atenţia că statul democratic încă nu şi-a consolidat pilonii…
Se simte, în spatele cuvintelor spuse la sărbătoare, încrâncenarea de toate zilele.
