În luna ianuarie, Raluca a fost condusă pe ultimul drum, slujba de înmormântare având loc în comuna Râca, la casa părinților. Aceasta a fost înmormântată într-un sicriu alb, semn al tinereții și inocenței pe care le avea. Trandafiri albi au curs deasupra trupului neînsuflețit și au învelit-o în iubirea celor dragi.
Lacrimile de pe fețele familiei și prietenilor nu s-au uscat încă, mesaje emoționante fiind postate în mediul online: “Îmi pare așa de rău, încât mi-aș fi dat eu viața pentru a trăi tu. Ralu, poate nu te-am cunoscut în de ajuns, însă știu că erai prea frumoasă, iubitoare, optimistă și cu cel mai frumos zâmbet pe care nimeni nu-l are, Dumnezeu te-a luat la dânsul mult prea devreme, nu știu cum să-mă exprim corect, însă țin să spun că nu te voi uita niciodată și mereu vei rămâne prietena mea, chiar dacă tu ești acolo, vei rămâne aici în sufletul meu”.
Acum o lună, Raluca era în viață, fredonând pa patul de spital versurile unei melodii care spunea “inevitabil va fi bine”. Mai avea putere să zâmbească, să-și păstreze speranță, să creadă că poate învinge boala necruțătoare. Din păcate, boala a fost mai puternică, iar Raluca este acum printre îngeri. Deși suferința familiei, prietenilor, colegilor și tuturor celor care au susținut-o pe parcursul tratamentului este uriașă, poate că Raluca este bine acolo sus, ferită de chinurile pământești.
