- E un exemplu pe care ar putea foarte bine să-l urmeze şi alte biserici
Instituţiile care lucrează cu publicul, conform legislaţiei în vigoare, au obligativitatea de a înlesni accesul persoanelor cu diverse deficienţe locomotorii, în speţă celor care folosesc scaune cu rotile, în clădire.
Cei vizaţi s-au conformat, astfel că, la ora actuală, în Piteşti nu există probleme în acest sens. Totuşi, după cum a semnalat şi cotidianul nostru în urmă cu câtva timp, sunt tot mai multe voci care susţin că şi bisericile, ca locuri de interes public, trebuie să se supună aceloraşi reguli. Mai cu seamă persoanele vârstnice, chinuite de neputinţe şi beteşuguri, reclamă faptul că treptele sunt greu de urcat şi mult mai facil ar fi accesul, şi al lor şi al persoanelor cu handicap, pe rampe speciale. De acestea ar urma să se bucure şi mămicile care se chinuie pe scări cu cărucioarele cu prunci. Totul este însă relativ, deoarece fiecare lăcaş în parte are specificul său. În unele cazuri, cum ar fi cel al Catedralei „Sf. Gheorghe” din centrul Piteştiului, uşa principală este de mici dimensiuni şi nu ar permite adăugarea unei rampe de acest fel. În alte cazuri, biserica fiind monument, iarăşi nu se permit modificări de acest fel. Sunt şi situaţii în care preoţii fie nu au fost preocupaţi de această problemă, fie enoriaşii nu au solicitat slujitorilor Domnului o astfel de rampă. Pentru toate parohiile din Piteşti, un exemplu demn de urmat este cel al Bisericii „Sf. Ilie”. Aici, destoinicul preot Marius Păunescu, din prima clipă în care, făcând ascultare, a ajuns paroh, a avut în vedere pe cei suferinzi şi, sfătuindu-se cu celălalt slujitor al Sfântului Altar, pr. prof. univ. dr. Nicolae Brânzea, a găsit soluţia ideală. Fără să fie modificată structura scărilor, a fost montată o rampă din metal, care permite accesul necondiţionat al celor în scaune cu rotile şi al mamelor cu copii în cărucioare. Mulţi dintre dreptcredincioşii care au trecut pragul acestei biserici duminică, după Sfânta Liturghie, au fotografiat rampa pentru a le arăta şi preoţilor din cartierele lor cum s-ar putea rezolva problema, fără o cheltuială mare, dacă ar exista voinţă…
Eduard TOMAZIU