Rămânem cu… speranța.
Elevii au revenit în școli pentru numai patru zile, după greva prelungită a profesorilor. Anul școlar s-a încheiat, pe 16 iunie, fără prelungiri după „meciul” între sindicate și guvern. Ministrul Educației, Ligia Deca, a spus că acest lucru este „pentru binele tuturor”. Așa să fie? Putem, cel mult să spunem, deocamdată, așa dorim să fie!
Școala, pe repede înainte
S-a invocat temperatura crescută a jumătății de iunie, disconfortul pentru elevi și profesori, mai ales că infrastructura nu permite în multe dintre școlile noastre răcirea temperaturii. Apoi este vorba despre urgența încheierii mediilor și calendarul examenelor naționale, care trebuie să înceapă deja din săptămâna viitoare. Multe unități de învățământ urmează să devină centre de evaluare. Dascălii au avut la dispoziție aceste zile doar pentru a finaliza toate procedurile de închidere a situațiilor școlare, care presupun, este adevărat, timp și atenție sporită. Pe repede înainte, cum se spune, se definitivează anul școlar, iar desfășurătorul în acest sens devine destul de strâns.
Orele pierdute… vor fi mai mult ca sigur pierdute, chiar dacă „de sus” s-a spus că ele se vor efectua în timpul rămas până la încheierea anului școlar, că se vor realiza printr-o planificare făcută la nivelul unității de învățământ – „se vor recupera atâta cât se pot recupera în mod firesc și legal”.
Fără strategie
Dar ce mai e firesc și legal, într-o societate care înaintează ca o navă în derivă? Fără un program coerent, fără o viziune pe termen lung, fără un „proiect de țară”, așa cum auzim tot mai des o sintagmă?! O auzim pentru că oamenii din jurul nostru, de la cei mai instruiți, până la cei care trăiesc după modestia pe care le-o permite azi timpul, văd și simt lipsa de armonie și de strategie, lipsa de bună intenție, indiferența conducătorilor de țară, care nu mai sunt ghidați, parcă, decât de interese proprii și de egoism. Ceea ce se poate pentru ei, nu se poate pentru toată lumea, ce va fi „mâine” nu contează, pentru că ei au de toate „azi”. Aceasta este carența generală și majoră a clasei politice românești – pune preț doar pe timpul prezent. Și doar pe prezentul ei, se înțelege.
Asumare și speranță
Așadar, în ceea ce privește învățământul, spune Ligia Deca, „este bine să rămânem în calendarul școlar asumat”. Nimeni nu (se) întreabă însă ce trebuie să ne mai asumăm?! Ce ar fi bine și necesar fără întârziere să facem, ca să nu rămânem doar cu speranța? Și ei, și noi – guvernanți, profesori, părinți, elevi, cu toții! Ce și cum, și când să găsim formula bună ca să dăm înainte, cum zice românul, să avem și noi copii pregătiți, educați, preluați în societate, profesional, după un plan bine pus la punct? Pentru că, după atâtea dezbateri și controverse, nu ne rămâne de fapt decât speranța. Copiii au pierdut din materie, profesorii au obținut niște bani și niște „promisiuni viitoare” (punerea lor în practică stârnește deja îndoieli), iar părinții fie au asistat neajutorați la toată bulversarea din sistem, fie au trăit teama compromiterii anului școlar sau a înscrierii copiilor la facultăți.
Elevii din clasa a XII-a au terminat cursurile în 2 iunie, în plină grevă, iar cei din clasa a VIII-a – în 9 iunie. Sunt cei care se pregătesc „pe ultima sută” pentru examene. Primii ar fi trebuit să fie cei de clasa a XII-a, care în această săptămână aveau de susținut „competențele”. Din cauza protestului, acestea vor fi echivalate cu mediile din liceu, iar elevii vor susţine probele scrise începând din 26 iunie. Elevii de clasa a VIII-a vor susţine examenele la datele programate iniţial – 19 şi 21 iunie.
Trădare?
Finalul de an şcolar aduce tensiune. Etapele vin una după alta și, temporar, ne îndepărtăm de problema de fond – calitatea și viitorul educației! Sindicaliştii din sistem, cel puțin o parte dintre ei, ar fi vrut ca protestul să continue, nemulţumiţi de rezultatul negocierilor. Când liderii au anunţat stingerea conflictului de muncă s-a vorbit răspicat despre „trădare”, o altă parte dintre ei reclamând faptul că nu au fost consultaţi. După voturile exprimate luni, s-a constatat că doar 35% dintre membrii de sindicat mai susţin ideea grevei generale, deși la Iaşi, de exemplu, sindicaliştii au afirmat că au mai fost o dată consultați, dar după ce federaţiile din educaţie anunţaseră deja renunţarea la protest! Liderii sindicatelor FSLI și „Spiru Haret” au spus însă că greva este „suspendată” până când cele anunțate de Guvern vor fi respectate. „Politicienii care îndrăznesc să încalce ceea ce și-au asumat în acest act normativ se sinucid politic. Anul 2024 este an electoral, vom fi cu ochii pe ei”…
Ce ne așteaptă, nu știm! Știm doar că (și în învățământ) speranța moare ultima…
