Am tratat de-a lungul anilor de când am devenit dermatolog mii de bolnavi de scabie. Da, mii de români în câteva decenii. Când citiţi aceste rânduri nu-i cazul să vă miraţi. Da, trăim în România şi ar trebui să ne fie şi nouă bine în secolul XXI, ca să nu ne mai fie rău. Nu ne ajută cu nimic dacă ne crucim cu toţii şi cu asta basta.

Ne-ar ajuta mai mult dacă, punându-ne pe gânduri, ne-am întreba: de ce în nicio altă ţară din Uniunea Europeană nu se întâlnesc atâţia bolnavi de scabie (râie, în termeni populari)? Până a pune degetul pe rană, trebuie precizat spre a nu mai fi loc de confuzii că boala asta nu-i cauzată de vreun virus, un stafilococ auriu sau de altă culoare, de un bacil şi, ideea fixă a neamului, de stres.

E vorba de un parazit pe care nu-l vedem cu ochiul liber şi, al dracu’, sapă mici şanţuri, apoi face ouă pe sub pielea omului. Dar şi pe sub cea a porcului, câinelui, caprei şi a pisicii. Mâncărimea de piele este de-a dreptul insuportabilă şi se accentuează noaptea. Adeseori cei de la ţară ne spun la cabinet că se scarpină până sângerează cu coceni de porumb sau cu peria de scânduri. Iată de ce noi ne confruntăm cu ruşinea asta şi alţii nu: de vină sunt igiena precară, sărăcia, indolenţa, latrina din fundul grădinii, nesimţirea multora şi făloşenia stupidă că noi suntem români viteji pe care-i doare în bască şi de legi şi de râie.

Mai îngrijorător este că am tratat bolnavi care s-au pus pe scărpinat după ce au dormit în paturi din spitale, din hoteluri sau moteluri. Tratată corect, boala se vindecă în 3-4 zile. Mi-a fost recent pacient un domn în vârstă de 60 de ani care, fiind un depresiv cronic, când a aflat ce boală are a fost cuprins de disperare şi l-a bătut gândul de a se sinucide aruncându-se de pe blocul în care locuieşte. Când îmi spunea asta plângea de parcă ar avea cancer în fază terminală.

Distribuie pe Facebook

Dr. Viorel Pătraşcu

See Full Bio