„Se pecetluieşte acest mormânt, până la a doua venire a Mântuitorului…” Aşa a răsunat vocea preotului Ioan Macarie, vineri, când pământul înghiţea sicriul cu trupul neînsufleţit al lui Radu Constantin Baltazar. La vârsta de 81 de ani, dispărea astfel un aristocrat al culturii şi politicii argeşene. Poate ultimul…
Un erudit
Radu Baltazar a fost o personalitate marcantă a judeţului nostru. Având studii de Drept, a fost jurist al Teatrului „Al. Davila”, apoi a condus instituţia vreme îndelungată. După 1990 s-a implicat în politică, activând în cadrul FSN şi fiind ales senator. După cum afirma distinsa profesoară de pian Loredana Baltazar, vorbind despre iubitul său tată, „nimic nu a primit de-a gata. Tot ce a însemnat complexa lui personalitate a fost construit cu muncă, studiu şi sacrificii enorme”. Impunea respect atât la tribuna Senatului, în biroul de la teatru sau pe stradă. Cunoştea câteva limbi străine pe care le-a învăţat pentru a-i citi în original pe marii scriitori şi filosofi ai lumii. Devenise un erudit şi, datorită vastelor sale cunoştinţe, se impunea oriunde şi oricând, uimind auditoriul. Nu întâmplător, în timpul mandatului său de senator, avea să lege o trainică prietenie cu fostul şef al statului, Ion Iliescu, cu care, chiar şi în ultimii ani, vorbea la telefon.
Sfârşit stupid
Pentru viziunile sale, în plan politic şi administrativ, după ieşirea la pensie, Radu Baltazar devenise „consilierul” din umbră al mai marilor judeţului. Fostul lider PSD Constantin Nicolescu, Tudor Pendiuc şi alţii care au deţinut puterea îi cereau sfatul „seniorului”. Pe cât de cult, pe atât de modest, Radu Baltazar discuta de la egal la egal, atât cu lideri politici, cât şi cu bătrâna de la ţară care-i vindea verdeţuri în piaţa Ceair, locul unde îşi făcea plimbarea obişnuită până în fatidica zi de 14 martie. Se deplasa mai greu în ultimul timp, dar vorbea coerent, gândea logic şi nimeni nu lua în calcul un posibil sfârşit. Ba, mai mult, Radu Baltazar plănuise o excursie la Veneţia, el având un adevărat cult pentru superbul oraş italian pe care voia să-l revadă la vară. Se făcuseră deja rezervările. Însă altceva îi era „scris”. Miercuri, în timp ce se afla la masa de prânz, venerabilul politician s-a înecat cu mâncare. A început să tuşească şi a mers la baie pentru a elimina bucata de carne care-l necăjea. Nu s-a mai întors. Intuind că e ceva în neregulă, soţia sa a mers să vadă ce s-a întâmplat. Prea târziu…
Lacrimile unui deputat
Casa sa de pe strada Rahovei din Piteşti a fost loc de pelerinaj. Constantin Nicolescu, fostul camarad al lui Radu Baltazar, a venit primul să consoleze familia îndoliată. S-a recules lângă sicriu şi a lăsat o coroană pe care scria simplu: „Sincere regrete, fam. Nicolescu”. Vestea l-a bulversat şi pe fostul primar Tudor Pendiuc, care, după ce a aprins o lumânare, şi-a amintit: „Spunea în glumă că m-a făcut primar, pentru că se implicase în campania electorală din 1992! Iar eu îi spuneam să se mai implice o dată!” Foşti subalterni de la teatru, actori, colegi de partid, au venit să prezinte condoleanţe familiei. Un mesaj asemănător a trimis şi primarul Cornel Ionică, acesta ajutând la eliberarea actelor necesare înhumării. Deşi a fost legat sufleteşte de parohia Mavrodolu, slujba de înmormântare s-a desfăşurat la biserica „Sfântul Ioan Botezătorul”, unde au asistat aproximativ 30 de persoane, printre care avocaţii Nicolae Zărnescu şi Marian Fulga. Dintre actori, doar Vasile Pieca a fost prezent, conducerea teatrului trimiţând o coroană de flori, la fel cum a procedat Consiliul Judeţean, Muzeul şi PSD Argeş. În privinţa partidului, la înmormântare nu a venit nimeni din „vechea gardă”. Deşi face parte din altă generaţie, deputata Simona Bucura Oprescu l-a preţuit mult pe „bătrânul” de la care a învăţat enorm. Şi ea a ţinut să-şi ia adio de la seniorul social-democrat. A făcut o plecăciune în faţa sicriului şi, dincolo de simbolistica gestului, impresionante au fost lacrimile pe care nu şi le-a mai putut ascunde. Deşi ziua de vineri a fost însorită, la ora 14, când sicriul a fost coborât în mormântul din cimitirul „Sf. Gheorghe”, cerul s-a întunecat. Din tabloul de pe cruce, Radu Baltazar continua să zâmbească duios…
2 Comentarii
rares
ipocrizenia şi falsitatea acestor oameni nu are,limite căt vă mai rabdă pămantul asta şi dumnezeu
Lore
Îmi cer scuze, la cine va referiți când vorbiți de ipocrizie și falsitate? Pentru ca o referire generală, fără o ținta precisa și fără argumente clare, mi se pare ca nu-și găsește rostul in acest context.