A început şcoala! Râde pân’ la lacrimi clopoţelul! Am trăit emoţiile reluării cursurilor ca elev, student, ca părinte şi, iată, acum, ca bunic.
De fiecare dată am considerat că momentul face parte din calendarul Universului, că, în devenirea noastră, şcoala este deasupra tuturor evenimentelor într-o lume civilizată şi, mai ales, într-o societate ce-şi respectă enzima care hrăneşte, de fapt, întreaga evoluţie a omului.
Începe şcoala, nu încetează întrebările A fost pregătită şcoala să-şi primească aşa cum se cuvine elevii? Au directorii certitudinea că „schema” (încadrarea) este la nivelul acestui secol atât de computerizat, atât de favorabil schimbărilor, evoluţiilor pozitive din didactică? Sunt create condiţii materiale, ca infrastructura învăţământului să răspundă cerinţelor?
Apropo de acest obiectiv: în prima jumătate a acestui an, Consiliul Judeţean a alocat 20 de milioane pentru 79 de localităţi, pentru grupuri sanitare. Nu mi se are deloc suspect sau minor acest obiectiv. Mai sunt încă 48 de unităţi cu toaletele în exterior. Starea acestora este absolut legată atât de securitatea elevilor, cât şi pentru sănătatea colectivelor de copii. Apelul la accidentele/evenimentele din anii trecuţi nu este numai neplăcut, ci de-a dreptul terifiant!
Investiţiile în şcoli şi grădiniţe în primul semestru s-au ridicat la 5.725.000 lei şi sunt departe de a-şi fi epuizat obiectivele! Şcoala, cum spuneam, este punctul zero, de la care începe totul – întregul potenţial al unei societăţi se pregăteşte aici. În cursa în care s-au înscris unii ca să compromită tot ce-i românesc a fost vizată şi şcoala.
Un politician care ne-a fericit cu două mandate de preşedinte a lăsat în urmă câteva perle: „România este o ţară muribundă”; „Şcoala românească produce doar tâmpiţi”; „Ţara n-are nevoie de autostrăzi” (era ministru şi poate tocmai această monstruozitate l-o fi propulsat ca preşedinte!!!…). A te strădui să combaţi asemenea elucubraţii înseamnă a pierde vremea de pomană.
Tocmai implicarea păguboasă a politicului în şcoală a creat, în ultimii ani, multe confuzii. Cea mai importantă anomalie ni se pare promovarea, în conducerea unităţilor şcolare, în funcţie de apartanenţa politică. Cunosc o situaţie, cu ani în urmă, când un profesor neglija obiectul său, făcând explicit prozelitism politic!
O altă agresiune la adresa şcolii este continua discreditare a cadrului didactic (avem în vedere, mereu, pe slujitorul dedicat şcolii).
Prin regulamente aşa-zis democratice, acestuia i s-au delimitat continuu atribuţiile, lărgindu-li-se, în schimb, elevilor şi părinţilor.
Când afirmăm acest fapt nu dispreţuim deloc şi rolul acestora, drepturile lor fireşti în procesul şcolar!
Şi, dacă „şcoală” se face în semestrul I, între septembrie – 1 februarie 2019; în semestrul al doilea, între 11 februarie – 14 iunie 2019, vacanţele se derulează astfel: cea de iarnă – 22 decembrie – 13 ianuarie; cea intersemestrială – 2-10 februarie; cea de primăvară – 20 aprilie – 5 mai; „vacanţa mare” – 15 iunie – 15 septembrie. Învăţământul primar şi preşcolarii au o vacanţă între 27 octombrie – 4 noiembrie.
