Şapte. Cifra plină de simboluri religioase, mistice, ezoterice. Sub semnul ei, vineri, a început în forţă un nou sezon al celei mai urmărite emisiuni a postului local „Antena 3” Piteşti, „Subiect de presă”, la al şaptelea an în care sunt dezbătute săptămânal teme de mare interes pentru telespectatori. La prima emisiune din această toamnă s-a păstrat tradiţia ultimilor cinci ani, când „deschiderea oficială” a fost binecuvântată prin prezenţa părintelui Calinic, arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului. Realizatorii emisiunii, Cristina Munteanu şi Mihai Golescu, au speculat jurnalistic momentul, înfăţişându-i invitatului probleme stringente, căutându-se „rădăcina bolnavă” a tuturor relelor şi căile de redresare. Anul crizelor majore
„Criza politică; impasul sanitar în care ne aflăm; valul 4 al pandemiei; criza economică şi, mai ales, înspăimântătoarea perspectivă pe care o aduce schimbarea direcţiei umanităţii, toate acestea pot fi dezbătute fără probleme. Dar ceva se află în spatele lor, un numitor comun, o rădăcină bolnavă a tuturor relelor şi… şansa unei recuperări. Vorbim despre toate cu oaspetele nostru drag, de la care aşteptăm şi dojană folositoare, dar şi har şi binecuvântare…” Aşa a început emisiunea Cristina Munteanu. O stare de teamă, de anxietate caracterizează societatea românească în această perioadă, „profeţiile” despre ceea ce urmează să vină peste noi din punct de vedere social, economic şi medical fiind alarmante. Şi totuşi, nu trebuie să uităm că deasupra tuturor se află divinitatea. Cuvântul dătător de speranţă l-a rostit arhiepiscopul Calinic Argeşeanul: „Lui Dumnezeu nu îi este indiferent ce se întâmplă cu zidirea Lui! Gândiţi-vă că un miracol se petrece cu acest popor român care a fost prins între trei imperii şi a rezistat, nu a fost pulverizat! Ce oameni sunt românii aceştia, domnule, care şi-au salvat identitatea?!”
Noul An bisericesc
1 septembrie. Ziua are o semnificaţie aparte pentru dreptcredincioşi, fiind, conform calendarului, „începutul anului bisericesc”. Cum emisiunea a fost realizată la doar câteva zile după acest eveniment, era firesc ca realizatorii ei să atingă şi acest subiect întru lămurirea multora dintre telespectatori. Arhiereul a explicat pe înţelesul tuturor, în linii mari: „Există o împărţire a anului bisericesc, iar acesta nu este identic cu anul liturgic. Anul liturgic începe din ziua Sfintelor Paşti, în vreme ce anul bisericesc îşi are începutul pe 1 septembrie. Anul liturgic, la rândul său, se împarte în trei mari perioade, cea dinaintea Paştilor, de 10 săptămâni, post pascală…” Arhiepiscopul a explicat mai mult pentru cunoscătorii într-ale teologiei termeni mai puţini folosiţi în limbajul comun, cum ar fi Triod (Trei ode), Penticostal, Octoih, Laudele, Imnurile. „Mihai Eminescu ştia Triodul pe de rost. Şi Octoih-ul îl ştia pe de rost! Acolo cânta lui Dumnezeu! A fost instruit la mânăstire, unde erau mătuşile lui. În cazul anumitor cărţi de cult de la noi, dacă ar fi traduse în limba engleză, atunci marii dramaturgi englezi ar cam sta în banca a doua!
Calendarul Bisericii Ortodoxe este unic, peste toate calendarele lumii, care sunt de mii şi mii de ani, întocmit cu ajutorul Duhului Sfânt! Sunt uluit de felul în care a fost întocmit calendarul nostru! În fiecare zi avem rânduită o pericopă adecvată, să avem aşa ceva de 365 de ori, poezie, imnografie, lirism, într-o rânduială perfectă; numai Duhul Sfânt putea fi autorul! Românii au fost bijutieri, maeştri ai cuvântului, ai lirismului. Ei au ascultat slujba, Liturghia şi predicile, iar după ce au ieşit de la biserică, au alcătuit proverbe şi zicători care au în substrat Sfânta Scriptură!”
Ce e mult nu e puţin…
„Este speranţă în fiecare nou început!” A fost fraza cu care Cristina Munteanu a animat dialogul în trei. Invitatul a subscris, fiind impresionat de o altă idee aruncată în discuţie de ziaristă, care a afirmat: „Ce e mult nu e puţin”; enunţul l-a provocat pe arhiereu, care i-a găsit sursa în înţelepciunea uluitoare a poporului român: „Ce e mult nu e puţin”, după cum a spus doamna Munteanu, face parte din bogăţia, din tezaurul poporului român. Dacă ar fi scrisă într-o limbă de circulaţie internaţională, atunci occidentalii nu ar mai avea, aşa, nasul pe sus”.
Continuându-şi ideea, făcând o incursiune în trecutul neamului, ÎPS Calinic a vorbit despre minunea existenţei poporului român în condiţiile vitrege ale istoriei: „Ce bucurie mai poţi vedea pe chipul românilor când au îndurat atâtea?! Românii, săracii, au făcut curat, au muncit, au aşezat frumos masa, au pus bucatele cele mai bune şi flori… Iar oaspeţii, în loc să se poarte cum se cuvine la o aşa bună primire, au venit cu bâtele, au năvălit, au mâncat, au scos gazdele afară…Ce bucurie să mai fie pe faţa românului chinuit?! Habsburgii au făcut puşcării în Transilvania! Acolo sunt cele mai mari puşcării! Mai bine făceau la ei acasă, nu aici la noi!”
Schimbarea mentalităţii
Viaţa socială, oricât ne-am dori, nu poate fi separată de situaţia politică. Dar „politica” este o noţiune abstractă, ea înseamnă oameni cu putere de decizie, iar de la aceştia se cere seriozitate maximă. Că o au sau nu, asta-i altă poveste. Unde sunt adevăraţii oameni de stat de odinioară? A întrebat retoric directorul cotidianului nostru, Mihai Golescu, amintind de Brătieni şi de Petre Carp, care vorbea despre obligativitatea celor ce intră în politică de a avea o zestre de 3.000 de galbeni! Iar invitatul a evocat figura ideală a politicienilor, care se regăseşte într-o carte semnată de Petre Ghiaţă în perioada interbelică: „Arta politică”. Reîntorcându-se la punctul de plecare al emisiunii, „rădăcina bolnavă a tuturor relelor”, părintele Calinic crede că fiecare o simte, dar într-un mod diferit. Mai importantă este îndreptarea mentalităţilor strâmbe! „Schimbarea mentalităţii. Cum îmbunătăţim modul de abordare, gândirea? Trebuie o reformă a educaţiei, nu ca simplă sintagmă” – a spus el.
Covidul vine la nespălaţi!
Ideea unei educaţii sănătoase, normale, este vehiculată de mai mult timp, recent chiar de către şeful statului. Delimitându-se de orice conotaţii politice, arhiepiscopul Argeşului a spus că viaţa românilor poate fi mai bună, dacă nu în prezent, sigur în viitorul apropiat, printr-o educaţie adevărată: „Să pornim de la lucruri simple, domnilor! Într-o Românie normală înseamnă să ştii să te speli pe mâini! Dacă nu ştii să te speli pe mâini, Covidul bate la uşă! Să îmi fie cu iertare, dar Covidul vine la nespălaţi! Zic şi de mine, că şi eu mai uit să mă spăl pe mâini. Ştiinţa de a te comporta. Sau atingerea! Nu te atingi, te izolezi; nu mă duc să îmbolnăvesc oamenii! Dar schimbarea mentalităţii nu se face de pe o zi pe alta. Educaţia este un travaliu!”
Să fii omul cetăţii!
Din sfera creştinismului profund, al spiritualităţii şi a istoriei religioase, inevitabil, discuţia a alunecat în plan mai teluric, al problemelor reale din viaţa cotidiană. Iar politica nu putea fi ocolită. În această privinţă, „ignoranţa” ar fi cuvântul care defineşte omul de rând! Dezinteresul şi lipsa de implicare a românilor în viaţa socială, în treburile obşteşti, sunt tot mai evidente în ultimul timp. Paradoxal, în anii regimului comunist şi ai dictaturii partidului unic, oamenii se plângeau că nu există democraţie, că nu li se dă dreptul de a-şi decide singuri soarta. Iar astăzi, când tot muritorul de rând, de la vlădică la… opincă, aşa cum se spune, poate infuenţa oarecum prezentul şi viitorul ţării, argeşenii, în general, ca să nu ne referim la toţi românii, sunt pasivi. Se vede asta prin absenteismul înregistrat din patru în patru ani cu ocazia alegerilor. Sătui de promisiunile fără acoperire ale politicienilor şi de insuportabila demagogie, argeşenii, ca toţi românii, stau acasă în ziua votului, în număr tot mai mare. Această atitudine nu este pe placul înaltului ierarh, care aduce şi argumente solide: „Eu nu suport ca atunci când sunt alegerile, românii să fie absenţi!” Arhiereul este de părere că fiercare, aşa cum consideră, trebuie să voteze, indiferent de opţiunea politică. Părintele Calinic a fost traşant: „Nu e corect! Dacă e democraţie, şi zicem că este, atunci nu poţi să fii un cetăţean indiferent; nu eşti omul cetăţii dacă nu îţi exprimi părerea ta, aşa cum e ea. Vrei să ai drepturi? Atunci ai şi îndatoriri! Tu care nu ai fost şi nu ai votat nu ai căderea să judeci nicicum şi niciunde!”
Înconjuraţi de suferinţă
„Suntem înconjuraţi de suferinţă! De toate felurile. Ne va duce ea la credinţă?”, a întrebat directorul Mihai Golescu. Părintele Calinic a răspuns descriind imaginea pământului atunci când este arat: „Suferă pământul când tragem brazda primăvara. Suferinţă înseamnă orice efort de orice natură, orice creează starea inconfortabilă de ocnă, de silă, când trebuie să faci ceva pentru că e nevoie, când trebuie să rezolvi toate problemele; este un fel de suferinţă care se răsfrânge când asupra trupului, când asupra sufletului. Şcoala succesului şi a biruinţei este canalizarea pe drumul cel bun al suferinţei. Are Bartolomeu Anania, arhiepiscopul, o carte, cea mai mare pe care am văzut-o vreodată, de vreo mie şi ceva de pagini, şi spune acolo despre „Greul pământului”. Cristina Munteanu a adus în discuţie preferinţa oamenilor pentru tot ce este facil: „Căutăm tot ceea ce este mai uşor”. Invitatul a confirmat: „Da, sigur, mereu să rezolve alţii! E fuga de responsabilitate a bieţilor oameni.
În ultimul cuvânt care i-a fost oferit în emisiune, înâiul ierarh al Argeşului şi Muscelului i-a îndemnat pe telespectatori să se roage. În cuvinte puţine, simple, directe, adresate Împăratului Veacurilor în fiecare dimnieaţă, după răsăritul soarelui: „Doamne, ce minunat m-ai zidit, îţi mulţumesc pentru azi, aştept şi mâine încă o zi!” Atunci se schimbă şi mentalitatea şi tot… Dacă ne încredinţăm în grija lui Dumnezeu!”
