Micuţa biserică de deasupra capelei mortuare a faimoasei familii Brătianu, de pe dealul Ştefăneştilor pe care l-a şi deţinut în proprietate, este un punct de atracţie nu doar pentru localnici.
În căutarea unui loc liniştit în care să mediteze la cele înalte, mulţi credincioşi de pe întregul cuprins al judeţului vin duminica ori la ceas de mare sărbătoare pentru a vizita Schitul Florica. După ce contemplă peisajul, mirific mai ales acum în vremea frunzelor ruginii, pelerinii participă la slujbele rânduite. Înainte de a se plimba prin împrejurimi după sfârşitul serviciului divin, unii de-abia aşteaptă să coboare cele câteva trepte până în micul paraclis al aşezământului monahal, folosit în perioada sezonului rece, fiind mai uşor de încălzit.
Deşi în acest spaţiu sacru se distinge frumuseţea iconostasului dăltuit în lemn, altceva îi atrage pe credincioşi. Mânaţi de-o grijă mult mai lumească, ei stau pironiţi în faţa unor rafturi simple din câteva scânduri, dar pline de bunătăţi. Cele câteva vieţuitoare ale mănăstirii au ridicat prepararea prăjiturilor cu ingrediente 100% naturale la rang de artă, iar faima lor s-a răspândit în toată eparhia datorită „reclamei” pe care au făcut-o cei care au avut privilegiul de a gusta măcar o dată din rodul trudei cuvioaselor.
Cozonaci, checuri, torturi, fursecuri, salam de biscuiţi, plăcinte, gogoşi şi câte şi mai câte produse pun la grea încercare papilele gustative ale persoanelor pioase care trec pragul paraclisului! Alături, pe raftul următor, apetisante sticle cu vin roşu şi borcane cu miere. Preţurile practicate sunt cu mult sub cele din comerţ şi, ţinând cont de „garanţia” pe care o dau măicuţele că totu-i natural, mulţi pleacă doar după ce-şi umplu plasele ori portbagajul maşinii. Încântat de aşa desfătare culinară, fiecare laudă celor apropiaţi minunăţiile descoperite la Schitul Florica. Iar la următoarea Sf. Liturghie, numărul participanţilor sporeşte.
Alţi creştini vor fi dornici să contemple peisajul de pe dealul Ştefăneştilor, să se roage în biserica ridicată de Brătieni, să asculte divinele cântări ale măicuţelor aflate sub ascultarea iscusitei stareţe Dionisia, dar mai ales să pună mâna pe prăjiturile lor…
