# Oare ei reprezintă viitorul? Nu cumva e… invers?

Statul român acordă o mare importanţă deţinuţilor, la fel şi unele ONG-uri. Anumiţi parlamentari au propus ca unele pedepse să fie ispăşite acasă, ca la pensiune. Nu prea auzim însă în aceste vremuri să facă cineva ceva pentru copiii noştri. Este ciudat, dacă nu revoltător, că micuţii de grădiniţă sau fraţii lor mai mari de la şcoală trebuie să-şi achite mâncarea din contul părinţilor, în timp ce infractorii din închisori o duc foarte bine de la… bugetul de stat. Alocaţiile copiiilor sunt ridicole în comparaţie cu sumele destinate fiecărui nelegiuit în parte.

Conform statisticilor din 2017, Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP) cheltuieşte anual circa un miliard de lei pentru deţinuţi – 2.500 lei pe lună pentru fiecare. Adică: 457 lei pentru întreţinere, 140 lei pentru hrană, 83 lei pentru sănătate. În total, 680 lei pe lună. Circa 1.800 lei reprezintă costuri de personal, la care se adaugă costul investigaţiilor. Iar deficitul de spaţii, potrivit CEDO, este de 14.000 de locuri.

De ce?

Dar de ce nu ne arată CEDO că sunt copiii care trăiesc la limita sărăciei, că avem şcoli cu toalete în fundul curţii, că unii nu-şi pot trimite copiii la şcoală din lipsa banilor?  De ce nu se îngrijesc politicienii de „cea mai valoroasă resursă a lumii şi cea mai mare speranţă a ei pentru viitor”, cum spunea J.F. Kennedy?! Da, despre copii este vorba. Se pare că politicienii ne pregătesc un viitor mizer, după cum se „îngrijesc” de tânăra generaţie. Poate că de aceea am ajuns să avem cei mai scumpi puşcăriaşi din Europa estică.

Resurse nevalorificate

O posibilitate de scădere a cheltuielilor statului cu închisorile s-a încercat cu câţiva ani în urmă, când ANP a încercat să utilizeze forţa de muncă a celor încarceraţi. Aproape 8.000 de deţinuţi „au fost selecţionaţi să desfăşoare activităţi lucrative şi gospodăreşti”. Dintre aceştia, circa 3.000 au fost plătiţi pentru prestări de servicii, suma obţinută de penitenciare de pe urma muncii lor fiind de aproape 31 milioane lei. În general, deţinuţii au fost contractaţi de firme de construcţii (putând fi întâlniţi mai ales pe şantierele de infrastructură) sau din domeniul agricol. Suma obţinută din „închirierea” deţinuţilor acoperă doar 3% din bugetul anual al ANP. Dacă cei mai mulţi dintre ei ar fi puşi la muncă, în închisori sau în afara lor, evident că suma ar fi mai mare. Ei ar putea munci la deszăpezire pe timpul iernii, la construcţia de baraje, poduri, la drumuri etc. Chiar şi cei cu averi ilicite ar putea fi condiţionaţi să-şi recupereze o parte din avere dacă lucrează pe timpul detenţiei. Cert este că infractorii trebuie să fie „loviţi” acolo unde îi doare mai tare, iar condamnările să nu mai reprezinte o povară financiară pentru stat, ci o sursă importantă de venituri la buget.

Punct şi de la capăt

Astăzi, de ziua lor, copiii vor fi „atraşi” cu ceva cretă pe asfalt şi, pe ici, pe colo, cu câteva „cântări”. Cine să organizeze altceva când este zi liberă?! Iar de luni încolo, din nou vom fi cu grija la deţinuţi, de parcă ei ar fi viitorul. Sau poate că unii politicieni chiar se gândesc serios la condiţiile din închisori, ei urmând să beneficieze cât de curând de ele…

Distribuie pe Facebook

Flavius Petrescu

See Full Bio