Mulți dintre prietenii și cunoscuții care mi-au citit cele 11 volume de tablete dulci-amare, publicate începând din 1997, au spus la unison că eseurile sunt de un realism crud care te descumpănește. Apoi, că am devenit de la an la an mai pesimist, că, odată și odată, România se va schimba radical față de cum arată astăzi.
În decembrie 1989 și în primii câțiva ani de după 1990, am fost de un optimism nebun. Aveam ferma convingere că vom evolua rapid, fără să bănuiesc că deceniile de comunism impus, deznădejdea și sărăcia i-au marcat aproape irecuperabil pe majoritatea românilor. Dar la cabinet vedeam zilnic contrariul: s-au schimbat prea puține lucruri, demagogia patriotardă a politicienilor este dezgustătoare, lumea este năucă, ușor de manipulat și de convins cum să voteze, iar după 30 de ani de tranziție chinuită, trăgând linie, rezultă un eșec al societății românești în toate domeniile.
Iar indiferent de doctrina declamată asurzitor, cei ajunși vremelnic parlamentari și mari demnitari urmează spusele unui cardinal roman, sceptic, psiholog și cinic: „Lumea vrea să fie înșelată, deci s-o înșelăm!” Descumpănitor este faptul că nici în perioada pandemiei cu Covid-19, sfidândvirusul ucigaș ce a cuprins toate continentele, dar și criza economică inevitabilă, politicienii noștri nu au reușit să fie solidari, ci s-au războit între ei ca niște dușmani ireconciliabili. Nu suntem normali!
Te crucești când vezi cum s-au comportat și înalți ierarhi ain BOR. La Constanța, unul a regizat o slujbă de Înviere la mai multe zile după data de 19 aprilie consemnată în calendarele bisericești din toate țările ortodoxe!
Iar la Suceava, orașul în care au fost cele mai multe cazuri de bolnavi confirmați cu Covid-19, mii de oameni s-au îmbulzit fără nicio distanțare sau mască spre a pupa moaștele Sfântului Ioan cel Nou, dar cu gândul la farfuria cu sarmale promisă la final! Spectacolul ăsta degradant și umilitor confirmă faptul că poporul român nu este cu adevărat religios. Specialiștii în sociologie și psihologie spun că religiozitatea lui ar reprezenta doar o inerție folclorică și o deprindere comportamentală.
