După cum a consemnat săptămâna trecută colegul Claudiu Diţa, lansarea candidaţilor PSD pentru alegerile locale din vara acestui an a fost una care a ieşit din tiparul festivist al celor din anii precedenţi. Adept al unor principii ceva mai riguroase (de „vină” e, pesemne, influenţa artelor marţiale, al căror practicant este), liderul PSD-iştilor argeşeni, senatorul Şerban Valeca, a intuit că perioada pe care o traversează cel mai mare partid din judeţ nu e tocmai propice manifestărilor exuberante, cu baloane colorate şi lăutari. Când fostul preşedinte al organizaţiei judeţene şi al Consiliului Judeţean e la închisoare, când primarul ales al reşedinţei de judeţ are, la rându-i, grave probleme cu Justiţia, când zeci de primari şi aleşi locali, „coordonaţi” de chestorul Camerei, deputatul Mircea Drăghici, au şi ei probleme mari cu legea, când preşedintele în funcţie al Consiliului Judeţean e implicat în diverse scandaluri, nu prea mai e loc de baloane colorate şi de fanfare.
Nu e nicio mirare că şeful Consiliului Judeţean Argeş, profesorul Florin Tecău, a ajuns să fie inclus pe lista de candidaţi abia pe locul 20, cu şanse relativ mici să fie ales. De mirare e faptul că, totuşi, dl Tecău se regăseşte pe lista cu pricina. Şi nu ne referim neapărat la scandalul sexual în care a fost implicat (şi pe care încă nu l-a clarificat), ci la faptul că ar fi oferit bani unui şef de gazetă ca să-şi „lichideze” concurenţa internă. La capitolul IV al Condului de Etică şi Conduită al PSD, cod obligatoriu pentru toţi membrii de partid, stă scris la punctul 2 că aleşii PSD „nu vor profita de funcţia politică sau administrativă, pentru a exercita presiuni – temporare sau de durată – asupra colegilor/organizaţiei locale în forţarea unor decizii care să contravină legii, interesului public, liniei generale a partidului, a agendei politice a acestuia sau intereselor comunităţii”. Ca atare, dacă ar fi să luăm de bun ceea ce scrie în acest cod, dl Tecău nici n-ar fi trebuit să candideze, până nu-şi va fi lămurit aceste probleme, în Justiţie.
„Toţi colegii mei sunt dezamăgiţi de ce s-a întâmplat pe scenă (la lansarea candidaţilor – n.n.). Mi-am dat demisia din PSD. E un partid în degringoladă totală!” Aşa a răbufnit, miercurea trecută, dra Lorena Toma, şefa Casei de Cultură din Bascov, supărată că senatorul Valeca n-a mai permis tarafului de la Bascov să se producă pe scenă. Eh, acuma n-o fi PSD-ul în degringoladă din lipsă de taraf (dacă orchestra ar fi cântat pe scenă, poate nu mai era nicio degringoladă în PSD Argeş), dar ceva dreptate are dra Toma. Nu trebuie decât să ne uităm la vârful partidului, unde preşedintele proaspăt penal Liviu Dragnea, condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare, nu vrea să vadă ofsaidul cât casa în care se află şi zice că rămâne în funcţie ca să nu destabilizeze partidul. Deci, dra Toma n-a făcut decât să spună că aşa cum e turcul de la Bucureşti, aşa-i şi pistolul de la Argeş.
Greul va pica, finalmente, pe grumajii domnilor Manu şi Mînzînă, primii de pe lista PSD pentru Consiliul Judeţean. Pe lângă faptul că ambii sunt politicieni capabili şi oneşti, mai au şi un alt mare atu: dacă PSD Argeş e în „formă slabă”, ca să împrumutăm un termen din terminologia sportivă, adversarul tradiţional, PNL-ul, nu ratează nicio ocazie de a demonstra că nu e o alternativă credibilă.
Sorin SIMION
Un Comentariu
Puiu
Nu ştiu de ce , dar în această Săptămână Mare simt frământările pe care le au oamenii simpli ca noi şi cele pe care le au aleşii noştri. Sunt total diferite. Noi creştinii, cu frica de Dumnezeu, ne pregătim , atât cât putem, pentru Marea Sarbătoare de duminică, Învierea Domnului. O facem aşa cum ştim noi, respectând tradiţiile. O parte a noastră pregătim bucate alese, aşa cum o făceau şi părinţii noştri, tarafuri sau boxe pentru distracţie, iar partea mai săracă, mai neajutorată ,aşteaptă şi ea pios un pachet care să-i mai potolească foamea şi să-i alinte sufletul, pachet venit de la un semen milostiv şi nu de la un politician. Politicienii sunt încrâncenaţi ,cu gândul la cum să obţină voturile ” prostimii „. De aceea nu mai au chef de baloane şi taraf. Ei au un alt Dumnezeu pe pământ, de care le este frică. Acesta se numeşte DNA şi le suflă-n ceafă stricându-le Sărbătorile de Paşte. Nu le este uşor să câştige Puterea, lupta este acerbă. Dar mai grea este lupta lor interioară , când ştiu că supuşii lor, cinstiţi şi curaţi, s-au deşteptat şi nu mai votează oricum. De data aceasta cred că „sărăcia” înveseleşte România!