Propunere de weekend! Peisaje desprinse din rai în Argeș.

Începem călătoria spre Cheile Dâmbovicioarei pornind din localitatea argeșeană Valea Mare Pravăț, unde putem vizita obiective turistice importante, precum Mănăstirea Nămăiești, în care se află Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului, Casa Memorială George Topîrceanu, în care poetul „Baladelor vesele și triste” și-a petrecut 8 ani din viață, precum și Mausoleul Mateiaș, ridicat în cinstea eroilor căzuți în Primul Război Mondial.

Valea Mare Pravăț oferă și oportunitatea de a descoperi tradițiile gastronomice argeșene. Păstrăvăria Nămăiești vă așteaptă cu preparate care încântă orice gust, iar la Ferma Musceleană Lițoi puteți degusta lactate și brânzeturi specifice zonei.

Mergând mai departe, pe DN 73, spre Brașov, intrăm pe Culoarul Rucăr – Bran, una dintre cele mai importante atracții turistice, care oferă vizitatorilor o experiență bogată: de la obiective culturale, istorice și religioase, la distracție și relaxare în natură. Călătoria continuă spre Cheile Dâmbovicioarei, cea mai spectaculoasă porțiune de chei din țară. Șoseaua șerpuiește printre pereți verticali, înalți până la 200 de metri, peisajul prin canion fiind de-a dreptul uimitor. Stâncile maiestuoase, pădurea de un verde intens, poienițele și apa Dâmbovicioarei îți vor încânta privirea și îți vor oferi o experiență memorabilă.

Satele întâlnite pe traseu sunt locuite de oameni primitori, iar pensiunile și hotelurile din zonă oferă spații confortabile pentru relaxare și delicii culinare specifice locului.

Mănăstirea Nămăiești

În apropierea municipiului Câmpulung, la Valea Mare Pravăț, într-o zonă pitorească deosebită, se află Mănăstirea Nămăieşti, una dintre cele mai vechi mănăstiri de maici din Țara Românească. Situată la o altitudine de peste 800 de metri, după ce este parcursă aleea până la Mănăstirea Nămăiești, priveliștea din dreptul acesteia este impresionantă.

Biserica mănăstirii se găsește într-o peșteră, fiind săpată în piatră, în stânca muntelui. Legenda spune că în această peșteră ar fi dormit o noapte Sfântul Apostol Andrei.

Biserica are hramul Intrarea Maicii Domnului în Biserică şi Izvorul Tămăduirii. Tradiţia asociază începuturile mănăstirii cu descoperirea în peşteră a Icoanei Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului, despre care se zice că ar fi fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca şi că ar fi fost descoperită în vremea lui Negru Vodă. Icoana este considerată una dintre cele mai vechi din întreaga creștinătate.

Ansamblul mănăstiresc de la Nămăiești cuprinde și un muzeu etnografic unicat în România prin colecția de costume populare muscelene vechi de peste 150 de ani.

Încărcată de istorie, Mănăstirea Nămăieşti este un important loc de pelerinaj pentru numeroși credincioși veniți din toate colțurile țării, iar pentru judeţul Argeş reprezintă o adevărată bogăţie spirituală. Adresa: Mănăstirea Nămăiești se află în comuna Valea Mare Pravăț, la 5 km nord-est de Câmpulung.

Casa Memorială George Topîrceanu

În satul Nămăiești, comuna Valea Mare Pravăț, se află Casa Memorială George Topîrceanu – o casă țărănească, cu pridvor larg la etaj, acoperită cu șiță și ridicată la început de veac, în 1900, loc în care poetul George Topîrceanu și-a petrecut 8 ani din viață. Casa a intrat în patrimoniul Muzeului Municipal Câmpulung prin donația familiei în anul 1958, fiind declarată ulterior monument istoric de interes național.

La intrarea în micul parc, printre pomi, te întâmpină statuia de bronz a poetului, ridicată în 1973 de ofițerul în rezervă Marius Buturoiu, pe soclul căreia sunt așternute ultimele versuri din „Balada morții”.

În prezent, casa găzduiește o expoziție memorială permanentă, cuprinzând exponate legate de viața și activitatea poetului, precum o parte a bibliotecii personale, scrisori adresate familiei și prietenilor, manuscrise, fotografii, arme de vânătoare, bastoane.

O scară interioară de lemn, element original în arhitectura țărănească, ne conduce la etaj unde, în două încăperi dispuse simetric față de un antreu, a fost recreată atmosfera în care a trăit și a scris George Topîrceanu. Către stradă, un dormitor cu mobilier de epocă și multe țesături populare evocă pentru vizitator calmul orelor de odihnă ale poetului.

Pașii lui traversau micul hol și ajungeau în camera de lucru unde, la biroul pirogravat, așternea versuri în momente de inspirație.

Casa Memorială George Topîrceanu se află în administrarea Muzeului Municipal Câmpulung.

Adresă: DC19, sat Nămăiești, comuna Valea Mare Pravăț, județul Argeș (vizavi de Mănăstirea Nămăiești). Site web: https://muzeulcampulung.ro

Păstrăvăria Nămăiești

În Valea Mare Pravăț, într-un loc retras între dealuri, în liniștea pădurii, se află Păstrăvăria Nămăiești. Este o păstrăvărie cu tradiție, cu lacuri pline de păstrăvi și un lac de pescuit sportiv cu trei tipuri de pești: păstrăv fântânel, curcubeu și indigen. Dacă doriți să încercați preparatele cu păstrăv proaspăt, în meniul restaurantului descoperiți rețete care încântă orice gust, cum ar fi zacusca de păstrăv, păstrăv în mălai, saramură de păstrăv, plachie de păstrăv, chifteluțe pescărești, storceag de păstrăv și multe altele.

Ferma Musceleană Lițoi

Un alt loc unde vă puteți opri pentru a degusta produse lactate specifice zonei este Ferma Musceleană Lițoi. Aici se produc telemea, urdă, caș afumat, cașcaval, brânză de burduf, smântână, lapte bătut. Lactatele și brânzeturile se obțin din lapte colectat de la vacile din ferma proprie. Tot la Ferma Musceleană Lițoi se găsesc și produse din carne proaspătă, mușchiuleț, scăriță, ceafă, sloi, cârnați, lebăr și multe altele.

Mausoleul Mateiaș

Mausoleul Eroilor din comuna Valea Mare-Pravăț, cunoscut și sub numele de Mausoleul de la Mateiaș, este un monument dedicat eroilor din Războiul de Întregire Națională dintre anii 1916-1918, fiind înscris în „Lista monumentelor istorice”.

Complexul memorial de la Mateiaș este format dintr-un mausoleu, un muzeu istorico-militar, un basorelief și o cupă din piatră de Albeşti, în care arde o flacără veşnică în amintirea soldaţilor care s-au jertfit.

La inițiativa filialei locale a societății „Cultul eroilor” și cu participarea materială a localnicilor, Mausoleul de la Mateiaș a fost ridicat între 1928-1935, după planurile arhitecților Dumitru Ionescu Berechet și State Balosin.

La subsolul construcției au fost așezate într-o criptă neagră osemintele a peste 400 de soldați și ofițeri aduse din cimitirele localităților învecinate sau direct de pe câmpul de luptă. Pe pereții laterali sunt așezate 31 de plăci de marmură pe care au fost dăltuite numele tuturor celor peste 2100 de eroi cunoscuți și căzuți în luptele pentru apărarea plaiurilor muscelene.

Cu prilejul lucrărilor de consolidare și restaurare, între anii 1979 și 1984, parterul monumentului a fost decorat cu un amplu și original mozaic de tip Murano, intitulat „Glorie eternă eroilor neamului românesc!”. Tot în această perioadă, pe baza unui proiect conceput de un grup de arhitecți argeșeni, s-a trecut la terasarea și modelarea terenului, au fost amenajate două săli de expoziție, basoreliefuri și o scară monumentală.

În prima sală sunt consemnate principalele momente ale participării armatei române la Primul Război Mondial și, în mod deosebit, prezentarea luptelor desfășurate pe culoarul Rucăr-Bran, evenimente la care o mare contribuție a avut-o populația locală.
În cea de-a doua sală a fost amenajată o sugestivă dioramă reprezentând luptele purtate de ostașii români pe înălțimile din apropiere, precum și un post de comandă.

Urmând în continuare scările, la baza monumentului privirile sunt atrase de basorelieful de mari dimensiuni realizat de sculptorul câmpulugean Radu Adrian, care a reușit cu mijloace specifice să redea încleștarea trupelor române cu inamicul în această parte a frontului.

Cele mai grele lupte din Primul Război Mondial s-au purtat pe muntele Mateiaș, unde a luptat „Grupul de armate Nămăiești”, rezistând pe poziții în fața inamicului mai bine de 45 de zile.

Mausoleul Mateiaș se află în administrarea Muzeului Municipal Câmpulung.

Adresa: Mausoleul Mateiaș este situat pe Drumul European E 574 (DN 73), la 11 km de Câmpulung spre Brașov.

Site web: https://muzeulcampulung.ro/mausoleul-mateias

Schitul Dragoslavele

Biserica de lemn „Sfântul Gheorghe” a Schitului Dragoslavele a fost construită în secolul al-XVIII-lea, în jurul anului 1717, în Ardeal. În anul 1933, biserica a fost adusă la Predeal, iar după anul 1948 a fost transferată pe dealul Podișor din Dragoslavele. Lăcașul a fost sfințit la data de 21 august 1949.

În jurul acestei biserici s-a format un schit de călugări. Așezământul monahal a luat ființă în 1929 ca și reședință patriarhală de vară pentru preoțimea musceleană.

Pereții bisericii sunt realizați din bârne de lemn, întreaga construcție fiind așezată pe un soclu înalt, zidit din bolovani de piatră. Intrarea în edificiu se face printr-o ușă masivă din lemn. Biserica este acoperită cu șindrilă, iar acoperișul are o streașină foarte largă, care acoperă cerdacul construit pe toată lungimea laturii sudice a bisericii.

Biserica de lemn a schitului Dragoslavele se remarcă imediat prin arhitectura sa, în stil maramureșean, cu turla înaltă și țuguiată, ce servește drept clopotniță.

În jurul aşezării bisericeşti se întinde un peisaj impresionant, care îmbină armonios muntele, apa, pajiştile şi casele adunate de jur împrejurul muntelui.

Dârsta lui Nistorică – Vâltoarea de la Rucăr

Înainte să fie inventată mașina de spălat, în mediul rural era folosită o metodă inedită pentru a spăla hainele sau alte țesături, în special cele din lână. Dârsta cu pivă, cunoscută în Rucăr ca dârsta lui Nistorică, este o vâltoare acționată de forța apei pentru spălarea diverselor obiecte vestimentare. Folosește satului de 200 de ani și este printre ultimele dârste funcționale din țară.

În trecut, în fiecare sat exista o astfel de vâltoare așezată pe cursul unui râu sau pârâu. În vâltoare se spălau, de regulă, țesăturile de lână, însă toate lucrurile puteau fi curățate astfel.

Mecanismul este unul relativ simplu. Într-o construcție conică din lemn de forma unei căzi, care nu a fost făcută etanșă în mod intenționat, se pun hainele, covoarele, țesăturile. Apa vine cu putere printre scândurile solide și își schimbă direcția. Astfel, se formază un vârtej, agitând articolele din interior. Nu este nevoie de detergent. Pe măsură ce gravitația își face treaba, apa murdară curge între șipci. Deși este proprietate privată, dârsta lui Nistorică se poate vizita, fiind un obiectiv turistic ce nu trebuie ratat.

Comuna Rucăr este o adevărată oază de liniște și frumusețe naturală, având o istorie bogată și tradiții autentice. Este un colț de rai în care natura și cultura se împletesc într-un mod fascinant. În zonă sunt numeroase pensiuni ce vă stau la dispoziție pentru a vă caza și pentru a vă bucura de mai multe zile în acest loc minunat.

Cheile Dâmbovicioarei

De o frumusețe naturală rar întalnită, Cheile Dambovicioarei se întind de-a lungul culoarului Rucăr-Bran, în zona calcaroasă a Munților Piatra Craiului.

Din satul Podu Dâmboviţei, parcurgând traseul către satul Dâmbovicioara, drumul şerpuieşte printre case până ajungem la limita satului. În față, apar primii pereţi de stâncă ce marchează intrarea în cheile Dâmbovicioarei. Aici, natura a creat de-a lungul timpului o bogăție de fenomene carstice de o frumusețe deosebită.

Zona de chei are aspectul unui adevărat canion. Defileul este format, de fapt, din două sectoare de chei: Cheia Mare, care constituie prima şi cea mai mare parte a defileului, şi Cheia Mică a Dâmbovicioarei, care se găsește în amonte de prima.

Cheile Dâmbovicioarei se întind pe o lungime de aproximativ doi kilometri, fiind cea mai spectaculoasă porțiune de chei, cu un aspect de-a dreptul uimitor. Pereții drepți ai văii parcă încearcă să se împreune în anumite sectoare, depășind înălțimea de 200 de metri.

Peștera Dâmbovicioarei

În partea nordică a satului Dâmbovicioara, la aproximativ un kilometru, se află cunoscuta peșteră cu același nume – Peștera Dâmbovicioara. Aceasta este ușor accesibilă turiștilor, fiind amplasată chiar în apropierea șoselei care străbate Cheile Dâmbovicioarei. Cu o lungime de peste 250 m, peștera are aspectul unei galerii ramificate, traseul său fiind puțin ascendent. Peștera poate fi străbătută ușor, având plafonul mai înalt decât structura omului (aproximativ 2 metri).

Peștere Colțul Surpat (Peștera Urșilor)

Peştera Colţul Surpat (sau Peştera Urşilor) este situată pe Valea Dâmboviţei, la 2 km distanţă de localitatea Podu Dâmboviţei. La 300 m după intrarea în Cheile de Sus ale Dâmboviţei, în versantul drept, porneşte o potecă amenajată, cu balustrade şi trepte ce conduc la intrarea aflată la o altitudine de 850 m. Denumirea provine de la numărul mare de resturi fosile de urs de peșteră, descoperite aici în anul 1951. În peșteră, se desprind două galerii: cea din stânga duce spre galeria gangul Urșilor, unde au fost descoperite resturi scheletice ale ursului de cavernă (Ursus spelaeus). Este declarată Rezervaţie Naturală şi prezintă o parte din stalagmitele şi stalactitele specifice unei peşteri.

Barajul Pecineagu

Barajul Pecineagu se află pe cursul superior al râului Dâmbovița, într-o zonă superbă, între munții Piatra Craiului și Iezer-Păpușa.

Construcția se află în exploatarea Administrației Naționale Apele Române, prin Administrația Bazinală de Apă Argeș-Vedea. Înălțimea acesteia este una impresionantă, 107 metri, iar lungimea coronamentului este de 267 metri.

Lacul de acumulare Pecineagu are o capacitate de acumulare de 63 de milioane metri cubi de apă, dar poate înmagazina până la 69 de milioane de metri cubi. Este utilizat pentru alimentare cu apă, producție de energie hidroelectrică și irigații.

La baraj se poate ajunge mergând pe drumul din Câmpulung Muscel spre Brașov pe DN73, până ce ajungeți în Podu Dâmboviței. De acolo, veți parcurge 25 de kilometri cu mașina pe un drum ce traversează satul Sătic.

Satul Podu Dâmboviței

Aflat la poalele munţilor Piatra Craiului, Podu Dâmboviței este un colț de rai în care se păstrează și astăzi aerul pitoresc al satului de odinioară.

Denumirea localității provine de la un pod din lemn construit în timpul primelor atestări documentare ale localității, care facilita circulația dinspre Brașov spre Pitești prin culoarul Rucăr-Bran. Acest pod este considerat monument istoric.

Principala ocupație a locuitorilor din această zonă este păstoritul. În fiecare toamnă are loc răvășitul oilor, moment de mare bucurie și încântare printre localnici.

Localitatea păstrează tradiții și obiceiuri vechi de sute de ani. Cântece de oierit, doine, dar și hore pot fi culese aproape de la fiecare bătrân al satului, în zeci de variante. La fel, portul popular are aici numeroase taine și simboluri pe care tot cei bătrâni știu a le descifra și interpreta.

Ruinele Cetății Oratia

Pe şoseaua naţională DN 73, deasupra satului Podu Dâmboviţei, privirile se opresc pe ruinele unei cetăţi – Cetatea Oratia, cunoscută ca și Cetatea Neamțului sau Cetatea Damboviței. Povestea acesteia nu este cunoscută. Unii istorici afirmă că cetatea ar fi fost construită de cavalerii teutoni și ar reprezenta acel castru întărit amintit într-un document din 1231. În alte documente, aceasta este menționată ca punct vamal între Țara Romanească și Brașov.

Poziția ei este însă cu adevărat extraordinară. Înconjurată de crestele munţilor, ea este aşezată deasupra unui lung perete de stânci, pe baza unei prăpăstii. Jos, departe, ca într-o căldare, se zăresc casele din satul Podu Dâmboviţei. Pe o latură a cetăţuiei, o adâncitură a terenului ca un şanţ, astăzi acoperit de vegetaţie, îţi sugerează că pe aici trecea vechiul drum către Transilvania şi Ţara Românească.