Mai sunt câteva zile până la mult mediatizatul concurs naţional al directorilor de şcoli. Graba cu care ministrul vrea să „rezolve” acest concurs este nu numai suspectă, dar şi neprofesională, de înţeles având în vedere personajele cocoţate în funcţii decizionale şi care n-au habar de problemele din sistem. Nu mai aduc în discuţie metodologia de concurs prin care se încalcă grav Constituţia, Legea nr. 1/2011, noul Cod de procedură civilă (reprezentanţii şcolilor propuşi în comisii dau declaraţii pe propria răspundere că nu au rude până la gradul IV înscrise la concurs, fără să cunoască lista candidaţilor!). Consider că un astfel de „concurs” trebuie să rezolve probleme vitale ale învăţământului românesc – absenteism, promovabilitate, performanţă, ajutor pentru copiii defavorizaţi.
Parcurgând bibliografia pentru proba scrisă, probă ce nu poate fi contestată (!) ai sentimentul că, dacă promovezi, vei fi numit la conducerea şcolii de Leadership şi Administraţie „Matthew Goniwe” şi nu la o şcoală sau grădiniţă din România, unde încă se fac studii de fezabilitate pentru rezolvarea closetelor. Ar fi interesant dacă acest ministru a auzit de T. Bush – „Leadership şi management educaţional”; Hattie J. – „Învăţarea vizibilă”, statistici şi sugestii aplicabile în câteva colegii din Anglia, Canada sau Ţara Galilor, mai puţin sau deloc la grădiniţa de la Ciorogârla (materiale bibliografice).
Înscrierea la concurs presupune scanarea şi încărcarea pe platforma informaţională a cel puţin 30 de documente, deşi acestea se găsesc în arhiva ministerului de când s-a eliberat adeverinţa de expert în management educaţional. Dar se pare că la minister aceste documente lipsesc sau discutăm despre un „ghiveci” mult mai politic decât vrea să pară. Pentru a drege „ghiveciul” bucătarul-şef de la minister a postat câteva exemple de grile pentru concurs cu răspunsurile respective. Un exemplu elocvent: întrebare – „Într-un mediu şcolar centrat pe relaţii pozitive şi performanţă: (se dau patru variante de răspuns) – răspuns corect – „Se asigură un mediu confortabil care încurajează eroarea ca parte a procesului de învăţare”! Ăsta încurcă leuşteanul cu păpădia.
Curiozitatea, nu setea de cunoaştere, m-a făcut să parcurg tematica şi am avut satisfacţia că m-am regăsit în studiu, nu cu apelativul de nonconformist, ci că deja implementez un „leadership vizionar” ce face pentru instituţia pe care o conduce ceea ce este necesar – neîndepărtându-se prea mult de imperativele guvernamentale. Dacă particip la concurs, acceptând aberaţiile şi acţiunile de forţă ale ministrului, voi implementa un „leardership fals” – „proiectarea unei viziuni educaţionale este doar aparentă, limitându-se la a implementa valorile şi politicile guvernului” (pag. 16 – T. Bush, pentru domnul ministru).
Voi intra în sala de examen – 12 octombrie, ora 10, dacă acest „Dumitru”, zis şi ministru (nu-i tizul meu), va demisiona sau se va suspenda din funcţie (are suficiente motive, nu?) ori va accepta să concureze alături de mine chiar dacă ştie subiectele. În cazul în care mă va depăşi cu un singur punct (nu să promoveze), îmi dau demisia din învăţământ. Mă dedic politicii şi candidez la parlamentare, că… tot am cotizaţia la zi!
Prof. Dumitru ANA
