Porcişteanu şi colegul său, Dobre, au fost primii care au luat startul la ediţia din acest an a Raliului Iaşului. Şi tot primii au încheiat ziua întâi a competiţiei. Drept consecinţă, au plecat primii şi în ziua următoare, ultima. Iar linia de sosire au trecut-o ca învingători, consolidându-şi astfel poziţia de lideri ai clasamentului naţional.

O cursă prin eliminare

Cele câteva rânduri lapidare de mai înainte ar fi fost suficiente pentru a afla cine a învins. Dar ar fi fost insuficente pentru pasionaţii disciplinei. Cioca Boca, Râpa Galbenă, Dobrovăţ şi altele rezonează pentru amatorii acestui sport asemenea virajelor faimoase ale circuitelor Marelui Circ. Disputat în întregime pe ceea ce cunoscătorii numesc macadam, întrecerea ieşeană a fost un raliul lung,cu probe frumoase, interesante,atât de viteză, cât şi tehnice, care au solicitat foarte mult abilităţile de pilotaj. La care Porcişteanu a adăugat că sunt „mai mult înguste, cu nişte săritori artificiale, spectaculoase”. Este vorba de cea numită Dobrovăţ, care constituia şi Power Stage-ul competiţiei, unde maşinile „zboară” zeci de metri. Probe pe care trebuia „mers kart”, după cum adăuga Călin Bucur. Pentru cei nefamiliarizaţi cu termenul, acesta însemnând „ca pe şine, fără glisări, fiindcă era îngust şi nu ştii ce e prin iarba din decor”.

Deşi a debutat aici, în 2007, de fiecare dată când a evoluat în această competiţie, „mereu am avut belele pe acolo”, după cum declara franc Vali Porcişteanu. Niciodată nu a prins podimul clasamentului general! Lucru neobişnuit pentru el. Iar această lipsă de performanţe remarcabile poate ambiţiona, dar în egală măsură să genereze complexe. Cu toate acestea, într-o convorbire avută cu Vali într-una din zile premergătoare startului, i-am zis, citez cu exactitate, „feeling-ul îmi spune că vei triumfa”. Aşa simţeam. Şi, aşa avea să se întâmple! Dar până a se ajunge la confirmarea „profeţiei” nu a fost deloc un parcurs uşor pentru cei doi piteşteni. Tot Porcişteanu: „a fost o cursă grea în care a contat mai mult tactica decât viteza pura”.

Întrecerea a demarat cu o adevărată demonstaţie de forţă a lui Simone Tempestini. Clujeanul a atacat devastator făcând vid în urma sa. După primele două probe, care totalizau în jur de 39 km, avea deja un avans demobilizator, de circa 45 de secunde! Stupefiant! Un ecart de mai bine de o secundă pe fiecare km este enorm pentru adversarii săi cei mai periculoşi. Întrecerea părea a fi un simplu galop de sănătate pentru triplul campion naţional. Numai că, pe următoarea specială, o uşoară eroare de traiectorie imobilizează maşina într-un obstacol de neclintit. Lui Simone nu-i vine să-şi creadă ochilor. Visul de-a se încorona cu un nou titlu la Iaşi eşuase. Va reveni în întrecere a doua zi, graţie regulamentului Super Rally. Deşi a dominat seniorial toate probele nu a reuşit să urce mai sus de locul 26!

Chiar de la începutul întrecerii, un alt favorit, sibianul Sebastian Barbu, a fost constrâns la abandon de problemele apărute în funcţionarea motorului.

După ieşirea din cărţi a clujeanului, lider devine colegul său de echipă, Marişca. Urmat la câteva secunde, mai puţine decât degetele de la o mînă, de Porcişteanu. Care, adjudecându-şi următoarea probă, devine lider al întrecerii. Poziţie pe care nu o va mai părăsi până la final. Marişca nu va întârzia nici el prea mult pe trasee, abandonând în cea de-a şaptea probă, din cele 10 programate! Din acel moment, având un avans confortabil în faţa lui Dan Gîrtofan, lui Vali şi Dan nu le rămâne decât să-şi gestioneze bine restul cursei, fără să-şi asume riscuri care să ducă la pierderea victoriei.

Aceasta a fost derularea întrecerii la partea superioară a clasamentului. Caracterizată de Porcişteanu drept „o cursă grea în care a contat mai mult tactica decât viteza pură. Pe primele treceri am pierdut timpul. Fiind primul pe drum a trebuit să «mătur» pietrişul. Este o victorie importantă”.

Dacă şansă nu e, nimic nu e

În conjunctura amintită, competiţia ieşeană putea fi uşor câştigată de echipa piteşteană DTO Rally Team. Ce a împiedicat-o să o facă? Problemele apărute la echipajele de vârf ale sale. Primul afectat a fost cel al soţilor Năstase. Şi încă de la început, după cum a declarat Delia Năstase, copilotul maşinii cu numărul 81. „A fost o problemă tehnică, la startul PS2 a cedat diferenţialul şi… nu a mai plecat maşina!” Dexteritatea mecanicilor le-a permis să reia întrecerea în ziua a doua. „În care am participat în regim super rally şi am avut un parcurs foarte bun”. Etalând un pilotaj curat şi eficace, cei doi au reuşit cu regularitate clasări pe locurile 5 sau 6, imediat după starurile confirmate ale disciplinei, dar şi înaintea altor maşini superioare valoric.

Ultima pierdere semnificativă s-a produs la capătul antepenultimei etape, când o problemă tehnică insurmontabilă i-au tras pe dreapta, punând capăt evoluţiei remarcabile, cu care ne-a obişnuit.

Acesta este motorsportul. Nu e suficient să ai o maşină competitivă, să fii un pilot de excepţie, pentru a câştiga. Şansa face integrantă parte din ecuaţie.

Finalul de campionat se anunţă incendiar, evenimentele urmând să decidă cine va fi campionul.

Distribuie pe Facebook