„Fiecare e vinovat pentru toți”, scria Dostoievski. Se pot aplica filozoficele cuvinte în cazul crimei săvârșite de elevul drogat? Cine ar purta pe umeri povara vinovăției, în afară, evident, a celui care a comis oribila faptă?
Opinia unui specialist cu competențe în materie de sociologie este extrem de importantă pentru a desluși contextul în care se poate petrece o astfel de tragedie. Pornind de la acest caz, referindu-se tangențial la el, sociologul Mihail Octavian Sachelarie face o anamneză a societății în care trăim. Un tablou sumbru. Și o previziune anxietantă pentru cine o ia în seamă: după această prima crimă vor urma și altele generate de consumul de droguri!
* Ce senzație ați avut când ați aflat despre acest caz petrecut în Pitești. Groază, șoc, revoltă?
** Vă voi surprinde, dar nu m-a mirat foarte tare. Tineretul, în marea lui parte, este debusolat. Totul pornește de la faptul că tinerii se simt din ce în ce mai singuri și atunci aderă la grupuri în care se simt bine. Societatea este dinamică, adolescenții – în schimbare, au și tentația lucrurilor interzise. Ce s-a întâmplat cu cei din jurul lui? Nimeni nu a observat nimic, nicio schimbare de comportament? E posibil ca băiatul acela să fi fost într-o mare criză. Avea niște stări și trăiri… Cum a ajuns el să consume acele substanțe, era trist, era nefericit, avea probleme? Frecventa școala? De ce s-a refugiat în zona aceasta, a consumului de droguri? Îi lipsea partea afectivă pe care nu o găsea în familie? Nu știm, sunt multe întrebări. Nu vreau să acuz pe nimeni. Și nu dețin toate informațiile. Desigur, este o anchetă în curs de desfășurare.
* Ați mai auzit un astfel de caz, să comită cineva o crimă, apoi să petreacă împreună cu prietenii cu cadavrul în casă?
** Sigur, nu eu dau verdicte, doar la nivel de presupunere mă întreb dacă nu este ceva de domeniul patologic. Vor stabili anchetatorii asta. Dar așa pare.
* Pornind de la acest caz, greșim dacă generalizăm și spunem că adolescenții sunt în mare pericol de a deveni consumatori?
** În momentul în care unii părinți îi lasă copilului dimineața o sută de lei pe masă și îl mai văd seara la culcare, crezând că și-au făcut datoria de părinți, se înșală amarnic. Dacă părinții nu își cunosc copiii și nu sunt apropiați de ei, atunci copiii rătăcesc și ajung să consume alcool, chiar și droguri. Vom avea o țară ca afară, nu asta ne dorim? Violența se banalizează, ne obișnuim cu ea, nu o mai luăm în seamă, infracționalitatea este în creștere. Este o societate care se dezvoltă în salturi, în care concurența este neloială, un capitalism sălbatic în care discrepanțele, inegalitățile se măresc între oameni. Asta nu generează nimic bun pentru că se deschide ușa spre conflict și aici intră actele de agresiune, violență, criminalitate, infracționalitate. Și extinzând așa aria ajungem și la distribuirea și consumul de droguri.
* În acest caz spre ce instituții să ne uităm, să le arătăm cu degetul pentru că nu și-au făcut datoria?
* Putem discuta și din această perspectivă. Dar nu trebuie să omitem un fapt. De câțiva ani de-abia, drogurile au devenit o problemă socială, din punctul meu de vedere. Nu avem experiență nici noi, ca indivizi, dar nici instituțiile statului nu se pot lăuda cu o vastă expertiză. Pe partea medicală de dezintoxicare cred că suntem la nivel foarte jos. De-abia începem să organizăm lucrurile în acest domeniu, mulți specialiști nu avem, psihologi specializați cu competențe în sfera asta a consumului de droguri, nici atât!
* Adică acest flagel ne-a luat prin surprindere, ne-a prins total nepregătiți?
** Exact. Dar dincolo de toate aceste chestiuni punctuale mai e ceva: nu se face o campanie adevărată, națională, profesionistă pentru ca tineretul să conștientizeze ce înseamnă consumul de droguri. Când și când – câte-o conferință sau aflăm știri aruncate… așa, cum că au prins pe unul care avea un pliculeț cu cinci grame de nu știu ce substanță… Îi dă un an de pușcărie, iese după un an, se apucă din nou. Nu există un proiect de țară în privința educației. Și nici în altele. Și atunci tânărul fără viziune, fără orizont, fără repere, fără educație alunecă pe căi greșite, periculoase.
* A existat o inițiativă legislativă pentru ca elevii să fie testați antidrog în școli. Nu a fost adoptată. Credeți că ar fi o idee bună?
** Sincer, nu cred că ar fi un lucru benefic. Se va spune că se încalcă drepturi și libertăți, dar dincolo de asta nu în măsuri de acest fel stă rezolvarea. Bun, se testează și se descoperă doi elevi și sunt alții 20 care nu sunt descoperiți! Nu se poate impune statul în acest fel, prin control cu metode dintr-acestea!
* Atunci, să nu facem nimic?
** O, ba da! O campanie națională susținută puternic, gândită de specialiști, promovată prin toate mijloacele, cu ajutorul presei, pe toate palierele: profesori, preoți, personalități. O implicare generală a tuturor, împreună cu fiecare părinte în parte, pentru ca toți copiii să afle cât de nociv este consumul de droguri, ce înseamnă, unde se poate ajunge. Nu poți controla adolescentul 24 de ore din 24, dar nu va pica în nicio tentație dacă în momentul în care el iese pe stradă pleacă de acasă cu un bagaj educațional autentic și știe să facă distincția dintre bine și rău. Acolo e problema, în familie, în primul rând. Acolo e cheia! Părinții să conștientizeze ce responsabilitate au. Și apoi cei care dețin puterea să gândească această campanie intensă de un an, nu de două săptămâni, să o pună în practică, iar rezultatele le vom vedea cu siguranță.
* Nu există o campanie antidrog eficientă, așa cum o gândiți dvs… Atunci la ce să ne așteptăm?
** La cazuri precum acesta: crimă pe fondul consumului de droguri cu un făptaș elev. Să judecăm la rece și să fim conștienți că vor mai fi astfel de cazuri.
