În ultimul timp asist la un anumit ritm care însufleţeşte lumea într-un mod neobişnuit pentru mine. Aerul din jurul meu poartă vibraţia timpului. O vibraţie violentă şi nervoasă. Am sentimentul că trăiesc totul la nivel ireversibil; din ce a fost odată nu a mai rămas nimic. Există pretutindeni o dorinţă lacomă de a-i stoarce vieţii toate plăcerile pământeşti, de a trăi animalic de bine, de a te pune la adăpostul tuturor suferinţelor. Şi, de parcă nu ar fi de ajuns, am fost invadaţi de noul virus, pentru a învăţa să trăim fără pământ sub picioare. Ca să putem face faţă acestei pandemii de Covid-19 a trebuit, pentru început, să ne izolăm prin case şi să oprim motoarele economiei. Dintr-o singură lovitură, pandemia a pus totul la pământ. Patronii şi-au închis firmele, muncitorii au fost trimişi acasă, copiii au urmat şcoala online, totul transformându-se într-o iluzie a normalităţii. Aşa am ajuns să fim smulşi din rădăcini cu tot contextul nostru social şi economic, nevoiţi să pornim de acolo de unde ni s-a pregătit un sfârşit al siguranţei economice de zi cu zi. 

Prin urmare, vechea tihnă de dinaintea pandemiei sanitare, atât cât era, a devenit o legendă, iar siguranţa zilei de mâine, un vis de copil. Fiecare clipă a existenţei noastre este legată de sănătate, dar şi de serviciu, dacă îl mai ai, dacă nu, ieşi în stradă şi te revolţi nici tu nu ştii împotriva cui. Ştim astăzi despre importanţa economiei în viaţa noastră de o sută de ori mai mult decât se ştia înainte de pandemie. Şi mai ştim că în economie nimic nu se dă gratis, nici măcar măştile de protecţie, de care unii s-au folosit în afacerile lor. De altfel, colaborarea dintre speculant, politician şi bancher a însoţit istoria lumii. Aşa s-au folosit acești speculanți de veniturile oamenilor pentru a se ieşi din crizele economice, indiferent dacă aceste crize au fost acum trei mii de ani sau sunt în zilele noastre. Iar dacă este să dau numai exemplul crizei economice din perioada 1929-1933, mai-marii acelor zile s-au folosit de oameni, impunându-le acestora curbe de sacrificiu şi cerându-le să plătească statului, sub formă de taxe, cam 30% din veniturile lor. 

Prin urmare, să nu ne iluzionăm cu ideea că nu noi, poporul, vom plăti costurile crizei financiare şi economice actuale cu ajutorul statului. Nu! Statul se va spăla foarte repede pe mâini în legătură cu criza actuală, spunându-ne nouă că se spală de virusul gripal. Nimic nou sub soare. Profeţia este că, după ce vom ieşi din situaţia economică creată de pandemia de Covid-19, ţările sărace vor fi dominate de câteva organisme internaţionale sau entităţi suprastatale. Aceasta este profeţia unor oameni precum Bill Gates sau George Soros. Şi ei se folosesc de temerile noastre în profeţiile lor. Ei sunt nişte profeţi fără Dumnezeu. De altfel, George Soros a declarat că nu crede în Dumnezeu, pentru că el însuşi este Dumnezeu. Recent, preşedintele Donald Trump a retras oficial Statele Unite ale Americii din Organizaţia Mondială a Sănătăţii, pe care o acuză că este prea indulgentă cu Beijingul.

Aşadar, minoritatea formată din astfel de organisme internaţionale ştie de multă vreme că pâinea şi frica sunt mijloace de a accede la putere şi de a-şi menţine dominaţia. Aşa a fost şi în trecut, când preoţii păzeau tainele care le-au fost încredinţate de zei şi se considera că aceşti preoţi erau în raporturi intime cu stăpânul climei şi al recoltelor. Tot aşa, astăzi, cei care controlează bursele, de exemplu, sunt adevăraţii stăpâni ai ţărilor sărace sau chiar ai lumii. Nu aşa a fost provocată criza economică din perioada 2008-2011, pornind de la un joc de bursă? Pentru aceşti jucători nimic nu are un preţ maxim. Iar ei nu sunt interesaţi de trecut sau de prezent, ci de ziua de mâine, zi care vine cu valoarea acţiunilor lor diabolice. Pe o simplă cifră, sau două, dacă e să ne luăm după declaraţia lui Bill Gates, lumea noastră va fi proiectată, nu cum a arătat mereu, ci cum va fi ea configurată de această cifră. ONG-urile lui George Soros sunt nume care sună ca o tastă nervoasă a unui calculator, numele unor ochi uriaşi, unor urechi uriaşe, faţă de care lumea se mototoleşte într-un lucru mic şi rotund. Pentru această lume mică şi rotundă se vor stabili cifrele cererii şi ale ofertei referitoare la viața noastră, în condițiile impuse de criza sanitară mondială. 

Distribuie pe Facebook

Gheorghe Savu

See Full Bio