* Despre mişcare, performanţe şi rezultate, cu un fost profesor de sport
Un fost profesor de educaţie fizică şi sport, Gheorghe Catană, acum în vârstă de 81 de ani, îşi aminteşte cu nostalgie despre anii petrecuţi în mijlocul elevilor. În cele ce urmează veţi cunoaşte un om simplu, dedicat meseriei, un om care are cu ce se mândri. Un om care a pus mai presus de orice dragostea pentru profesie şi pentru elevi.
Interlocutorul nostru şi-a început cariera didactică la Şuici, în anul 1959, unde a predat educaţie fizică şi sport timp de un an, după care trei ani a profesat la şcoala generală din comuna Cepari, pentru ca din 1963 până în 1998, când s-a pensionat, să fie titularul catedrei de educaţie fizică şi sport de la şcoala din Corbi, comuna sa natală. Chiar şi după pensionare nu a putut să stea departe de elevi, şi încă doi ani a mai predat ore de educaţie fizică şi sport, dar şi de educaţie muzicală, în aceeaşi comună.
„Am pornit de la zero”
* Domnule profesor, vorbiţi-mi, vă rog, despre activitatea pe care aţi desfăşurat-o în localitatea Corbi, în calitate de profesor de educaţie fizică şi sport.
** Fiind cadru didactic la şcoala din Corbi, m-am implicat total şi cu regularitate în mişcarea sportivă. În incinta şcolii, nu a fost iniţial nicio bază materială a instituţiei. Am pornit de la zero. Văzând situaţia, am construit şi amenajat baza sportivă prin teren de volei, baschet şi handbal, plus groapa de sărituri şi spaţii pentru alergări, specifice atletismului. Şcoala a primit materiale şi echipament sportiv, fie prin transfer, fie prin diferite premieri: capră şi ladă de gimnastică, set de saltele pentru gimnastică şi practicarea luptelor, 30 de perechi de schiuri, trei mese de tenis, 15 garnituri pentru practicarea şahului, mingi de oină, volei, handbal, baschet, fotbal etc. La un control financiar intern, un domn care a venit în inspecţie spunea că la nicio altă instituţie şcolară din judeţ nu a găsit o asemenea dotare. La orele mele de educaţie fizică şi sport elevii au participat cu mult interes, cu voioşie, au fost activi şi s-au implicat total. Spiritul cazon a lipsit cu desăvârşire, toată lumea s-a simţit în largul său. Totodată, am organizat campionate sportive la nivel de clasă, şcoală, localitate. Am avut o bună colaborare cu toată lumea.
* La ce sporturi aţi organizat campionatele respective, despre care aţi amintit?
** Am organizat concursuri şi campionate la cros, atletism, şah, tenis de masă, săniuş, schi, trânte, volei, handbal şi fotbal, la nivel de gimnaziu. Iar pentru elevii mai mici, din clasele I-IV, m-am implicat şi am organizat competiţii la alergări şi săniuş. Toţi elevii au participat voluntar la întreceri, cu multă pasiune şi dornici de a se afirma. Elevii şi tinerii săteni, din vremea aceea, au participat şi la majoritatea concursurilor şi campionatelor judeţene. Aş menţiona şi faptul că, din proprie iniţiativă, am organizat competiţia fotbalistică „Cupa Râul Doamnei”. Am avut 14 ediţii, la care participau anual câte 16 echipe de pe văile Doamnei, Vâlsan şi din alte localităţi. Odată cu pensionarea mea, competiţia nu a mai avut continuitate, s-a oprit. Cupa pusă în joc a fost adjudecată de şapte ori de echipa „Unirea Corbi”, de două ori de echipa satului Corbşori şi câteodată de formaţiile din Brăduleţ, Pietroşani, Dârmăneşti etc.
„Trei scutiţi medical”
* Am aflat că sportivii instruiţi de dumneavoastră au obţinut locuri fruntaşe pe judeţ, participând şi la etapele superioare ale competiţiilor sportive.
** Da, aşa este. Elevii mei au obţinut şi clasări merituoase, participând ulterior la întreceri pe ţară.
* Sunt curioasă să aflu de la dumneavoastră ce rezultate au obţinut sportivii din Corbi în cadrul etapelor superioare.
** Sunt foarte multe şi spaţiul publicistic nu vă permite. Voi enumera doar câteva performanţe. Astfel, la handbal fete am participat la etapele zonale, iar pe ţară, am fost prezenţi la două ediţii de şah, în cadrul prestigiosului concurs „Căluţul de argint”. Alţi sportivi s-au numărat printre participanţii competiţiilor de atletism, trânte, tenis de masă. Analizând participarea elevilor mei la etapele judeţene şi cele la nivel naţional, prin prisma rezultatelor obţinute şi a numărului de discipline sportive, comuna Corbi s-a situat ani buni pe locul 1 pe judeţ. Cred că, dacă s-ar fi întocmit un clasament, ar fi obţinut locul I pe ţară. Sunt mândru şi privesc în urmă zâmbind. Elevii mei au dat tot timpul dovadă de interes pentru mişcare, pentru sănătatea lor. În toată activitatea mea profesională am avut doar trei scutiţi medical, dar şi aceia aveau un program conform stării lor de sănătate. Niciun elev nu a lipsit nemotivat de la ore. Pe vremuri, altul era respectul elevilor faţă de cadrul didactic şi faţă de şcoală. Să vă povestesc ceva interesant, zic eu, vizavi de interesul elevilor faţă de orele de educaţie fizică şi sport. Am lipsit de câteva ori de la ore, din cauze obiective. Elevii m-au implorat să ţin orele în timpul lor liber. S-ar întâmpla acum aşa ceva, în şcolile din vremurile astea? Nu cred.
* Ce v-a determinat să organizaţi o serie de întreceri şi cine v-a ajutat în activitatea desfăşurată?
** Cred că respectul pentru profesia aleasă, acordul deplin al familiei, la care s-au adăugat interesul şi dragostea elevilor şi tinerilor pentru mişcare, pentru sport.
„Mi-a plăcut disciplina”
* Din vocea dv. îmi dau seama că vă este dor de vremurile acelea!
** Suspin după trecut! M-am zbătut şi am reuşit să fac lucruri frumoase şi să las ceva în urma mea. Nu voi spune niciodată că am fost model pentru colegii mei de sport. Nu am făcut altceva decât să pun în practică ce-am învăţat la Institutul Pedagogic, adică să fiu apropiat de elevi, să efectuez corect exerciţiile şi să fiu ca un tată pentru ei. Am fost cam sever în ceea ce priveşte ordinea şi disciplina, dar le-a prins bine în viaţă. Nu m-a interesat performanţa, ci am căutat tot timpul să le insuflu dragostea pentru mişcare. Şi am fost foarte corect faţă de ei. De exemplu, când suna clopoţelul de ieşire, toţi erau liberi, nu le răpeam nicio secundă din pauza ce li se cuvenea. Mi-a plăcut disciplina, dar nu ca regulă impusă, ci liber consfinţită.
*Cum credeţi că ar trebui abordată ora de educaţie fizică în contextul actual?
** Un număr suplimentar de ore, dar şi o programă care să nu impună norme şi criterii de apreciere a elevilor. Aceştia să practice deliberat mişcarea, cu bucurie. Profesorul trebuie să dea tonul, să creeze apetitul pentru mişcare al elevilor. Iar aceştia să lase telefoanele. Elevii trebuie să fie mândri de statutul lor, să vină în uniforme la şcoală, să pună suflet şi pasiune pentru învăţătură. Iar părinţii să nu le satisfacă toate poftele, ci să contribuie din plin la educaţia lor. Mişcarea valorează mai mult decât orice telefon performant pe care un părinte îl poate oferi copilului său.
