Profesorii – în atenția autorităților! Meditațiile, între lege și tocmeală.
În noua lege a Educației este prevăzut faptul că profesorii nu mai au voie să dea meditații elevilor de la clasele unde predau. Potrivit articolului 211, începând cu acest an școlar, orice peroană poate face o sesizare prin care să semnaleze această abatere disciplinară, alături de alte posibile fapte de violență fizică sau verbală ori te miri ce atitudini care-i pun în pericol pe antepreșcolari/preșcolari/ școlari. Plângerea se depune la secretariatul școlii.
Obligație sau necesitate? Dacă învățământul românesc ar funcționa la modul ideal, meditațiile nici măcar nu ar fi fost inventate, vorba poetului. Dar acest lucru nu a fost și nici nu este posibil, și atunci elevii au nevoie de ajutor suplimentar. Mai ales în zilele noastre, când învățămîntul este pe butuci, meditațiile devin aproape inevitabile. Cu ani în urmă, erau mult mai rare, copiii care lucrau în plus cu un profesor erau, surprinzător, cei buni la învățătură, dar voiau mai mult, vizau performanța. Veneau adesea din familii bune, educate și cu posibilități materiale. Astăzi, indiferent de starea socială și materială, familiile fac sacrificii pentru a duce copilul la meditații. De ce? Motivele sunt nemunărate și fac priză nefericită: învățământul nu este subvenționat suficient, profesorii buni au fost demotivați financiar, calitatea educației a scăzut, programele de curs sunt supraaglomerate, unii profesori au intrat în liceele de top pe ușa din spate și nu sunt potriviți acolo, clasele au un număr prea mare de elevi, societatea le oferă tinerilor multe tentații, tehnologia le absoarbe timpul liber, copiii au devenit reactivi, părinții pleacă la distanță după câștiguri financiare și nu se mai ocupă de ei.
Teama de viitor Dacă viitorul nostru, al adulților, este confuz, atunci al copiilor este cu adevărat problematic, incert. Lumea nu evoluează bine, valori morale nu mai avem și pericolele se înmulțesc. Părinții (cei care sunt cu adevărat părinți), indiferent de gradul lor social, se tem pentru copii. Sunt conștienți că aceștia vor avea mult de suferit dacă nu sunt pregătiți să facă față societății de mâine, dacă nu au o profesie stabilă și un loc de muncă, un salariu decent. Este motivul principal pentru care se hotărăsc „să investească” în copii. Recurg la meditații, iar acest lucru nu este neapărat rău sau condamnabil. E logic că altfel lucrează un profesor cu doi-trei elevi la meditație sau chiar cu unul singur, comparativ cu 20 de copii dintr-o clasă. În clasă nu are timp nici măcar să le pună fiecăruia câte o întrebare. De obicei, în clasă, profesorul merge înainte cu cei care țin pasul, este presat de programă, iar elevul trebuie să coopereze, altfel ceea ce spune și ce face profesorul este pentru el în zadar. Cei mai mulți – dintre cei care rămân în urmă – sunt singurii vinovați de acest fapt, pentru că profesorul, dacă e omul potrivit la locul potrivit, predă pentru toată clasa la fel! Cei care au urechi de auzit și ochi de văzut… nu se pierd pe parcurs și nu au motive de teamă pentru trecerea examenelor.
De la deontologie… la delațiune Trecerea meditațiilor cu elevii de la clasă în rândul „abaterilor disciplinare” a fost primită diferit de opinia publică. Unii părinți spun că este firesc, profesorul este plătit să-și facă treaba, nu trebuie să facă diferențe și să fie tentat de subiectivitate în notarea elevului cu care face (și) meditații. Alții spun că vor să aibă libertatea de a-și alege profesorul meditator, după voința și criteriile lor (faimă, portofoliu, rezultate), nu după clasa la care predă, nu asta îi interesează. Totul depinde de caracter. Un profesor integru, cu experiență și cu metodă, cu valori și moralitate, nu presează, nu condiționează și nu favorizează elevul pe care îl pregătește și în particular. După modelul medicilor, unii cer și condiționează… alții primesc din recunoștința pacientului. Unii medici la care te tratezi, te redirecționează obligatoriu și spre cabinetul privat, alții te cheamă doar la spital când e nevoie. Tot omul sfințește locul! Ceea ce atrage atenția, totuși, în problema meditațiilor, este și altă nuanță: faptul că oricine poate face sesizare împotriva unui dascăl! Nu devin posibile, astfel, suspiciunile, răzbunările sau amuzamentul, chiar și între colegi? Și, de ce nu, chiar delațiunile care ne amintesc tuturor de trista perioadă comunistă?
Probleme mari, probleme mici La noi, așa cum se spune, se face din tânțar armăsar…! Într-o țară în care nimeni nu pare să se ocupe de problemele mari, facem dezbateri în jurul problemelor mici. Infracțiunile s-au înmulțit alarmant, jocurile de noroc au împânzit străzile, rețelele de distribuire a drogurilor se ramifică, traficul de persone nu poate fi oprit, corupția s-a extins la nivel înalt și polițiștii se tocmesc cu infractorii! Într-un asemenea context căutăm să pedepsim pe cineva care educă, un profesor care pregătește un elev, care transmite și explică informație, formează un viitor posibil specialist sau ajută un elev mai dezorientat să-și treacă examenele. Poate că singur nu se descurcă, poate nu reușește să fie atent la școală, poate a fost mai tentat de telefonul de sub bancă, pentru că regulamentul școlar oricum nu funcționează și nu îl interzice. Mulți lipsesc de la ore, absențe nu prea se mai pun – că oricum se motivează ele cumva! – și, luați de valul tinereții, elevii realizează, destul de târziu, că au de dat un examen serios. Atunci, părintele este în impas. Vrea și trebuie să-l ajute pe copil și, de multe ori, îi este mai ușor să vină să vorbească cu profesorul copilului, decât să caute un alt dascăl prin școli…
Ce riscă? Conform legislației actuale, până la sfârșitul anului se va înființa „Registrul declarațiilor de interese”, prin ordin de ministru, pentru a pune în aplicare prevederea privind interzicerea meditațiilor la clasă. ANAF a fost prevăzător, a publicat de ceva vreme „Ghidul pentru profesorii care dau meditații”, în vederea colectării de taxe și impozite… (Nu putea să piardă ocazia!) Cadrele didactice interesate de meditații trebuie să se înregistreze și să depună o declarație de venit într-un termen stabilit de lege. Profesorii care nu se conformează și care vor fi identificați riscă diferite sancțiuni, printre care reducerea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizația de conducere, de îndrumare și control, cu până la 15%, pe o perioadă de până la șase luni; suspendarea, pe o perioadă de până la trei ani, a dreptului de înscriere la un concurs pentru obținerea gradației de merit, pentru ocuparea unei funcții de conducere, de îndrumare și de control ori a unei funcții didactice superioare; suspendarea, pe o perioadă de până la trei ani, a dreptului de a face parte din comisiile de organizare și desfășurare a examenelor naționale etc.
Sunt sau nu sunt de acord, un lucru e cert: unde-i lege, nu-i tocmeală!
