O fotografie într-un tablou. Și-o lumânare pâlpâietoare care-și aruncă razele pe chipul senin al Profesorului, al Compozitorului, al Artistului, al Omului. Toate la un loc, scrise cu literă mare pentru cel care le însuma pe deplin: Neculai Popa. De acum, în biroul său de la Palatul Copiilor, colegii săi îl vor vedea doar în imaginea imortalizată cândva, înrămată, cu panglică neagră. Și cu ochii minții. Și cu inima. Pentru că reușise să se facă atât de plăcut încât nu exista angajat al instituției care să nu-l îndrăgească. Era dintre cei „vechi”. Dascăl desăvârșit care a pregătit zeci de generații de copii, predându-le muzica instrumentală. Neculai Popa activa din 1983 în acestă prestigioasă instituție cu sediul în pădurea Trivale. Stăpânea mai multe instrumente și împărtășea tainele lor copiilor care îi frecventau cursul. Însă dragostea dintâi și de pe urmă a fost chitara.
Dedicat artei Întreaga existență și-a dus-o slujind artei interpretative așa cum un preot slujește divinității. Nu sunt vorbe mari rostite azi conjunctural. Neculai Popa s-a născut pentru muzică. Și tot cu gândul la ea a murit. Încă de mic și-a demonatrat aptitudinile și ca atare, liceul cu profil artistic l-a urmat ca o consecință. Simțind că acesta îi este drumul hărăzit, a făcut următorul pas: Conservatorul. Ani de trudă care și-au aratat roadele mai târziu. Era la vârsta la care simțea că nimeni și nimic nu îi poate sta în cale iar lumea artei interpretative își deschidea larg porțile pentru tânărul romantic care nu doar că stăpânea cu măiestrie chitara dar își dovedea și calitățile vocale.
O viață împlinită Cum să nu te fi îndrăgostit de un astfel de om care poseda atâtea calități? Se întreabă retoric acum, scumpa lui soție care privește în gol cu ochii înlăcrimați. L-a întâlnit la Brașov. Dragoste la prima vedere. Poveste de roman. O iubire înflăcărată care s-a transformat într-o căsnicie fericită, exemplară. Darurile lui Dumnezeu, copiii aveau să apară și ei. Două fete. Una mai frumoasă și mai inteligentă decât cealaltă. Ambele astăzi medici stomatologi cunoscuți, cu renume în domeniul lor de activitate. Calendarul și-a zburat filele, zilele, anii. Artistul și soția sa au devenit bunicii a patru nepoți!
Șlefuitor de talente Pe lângă fetele sale de acasă și mai târziu nepoții, Neculai Popa se mândrea cu mulți alți copiii. Ai săi, metaforic spus. Fetițe și băieți, oare câte și câți din 1983 până în 2021? Le-a pus chitara în mână, i-a format, i-a învățat, le-a insuflat dragostea pentru instrumente și arta interpretativă. Mulți au avut cariere de succes, au participat la concursuri, au obținut premii. Unul dintre foștii săi elevi ne-a reprezentat țara la Eurovision! Asupra pregătirii lor a avut o înrâurire „domn’ profesor”. Oare nu ăsta este rolul unui maestru, să descopere și să scoată la lumină ce e mai frumos într-un copil, asemeni celui care din adâncul pământului extrage diamante? Neculai Popa și-a îndeplinit datoria. Menirea. Harul. A șlefuit talente și le-a făcut să strălucească mai târziu.
Daruri muzicale Dar cum toate au început, și un sfârșit au toate. Profesorul a cărui existență se identifică, se poate spune, cu Palatul Copiilor din Pitești, a trăit ziua pensionarii în urmă cu un an. Pe cea a reîntalnirii cu colectivul cadrelor didactice de aici a trăit-o cu prilejul sărbătorilor de iarnă din decembrie 2021. „Țineam legătură cu el iar înaintea Crăciunului a venit la Palat, ne-a adus dulciuri…si până să se pensioneze făcea astfel de gesturi, ne dăruia bomboane de sărbători…era atmosfera specifică a sfârșitului de an și ne-a cântat. Avea o voce extraordinară, niciodată nu ne săturam ascultându-l” povestește Corina Voicilă, directoarea instituției.
A cântat pe patul de moarte Cadrelor didactice de la Palatul Copiilor le-a promis, tot atunci înaintea Crăciunului, că va reveni în mijlocul lor să le cânte fostelor colege cu prilejul zilei de 8 Martie. Dar…nu și-a onorat cuvântul. Pentru prima dată. Și ultima. În ziua aceea se afla într-un spital privat din București unde suferise o intervenție chirurgicală. Îl supăra fierea. A plecat singur în Capitală, cu zâmbetul pe buze, convins că se va întoarce repede. Operația nu se anunța dificilă. Nici diagnosticul nu era pesimist. Părea că e vorba de o piatră la fiere, nimic de speriat. Inima îi era bună, tensiunea de aviator. După intervenția efectuată de un reputat medic profesor, familiei i s-a comunicat că totul este în regulă. Și cei dragi care-l așteptau acasă, au crezut. În ziua de 8 Martie, Neculai Popa a cântat, într-adevăr. Dar nu colegelor de la Palatul Copiilor ci asistentelor și doctorițelor care se ocupau de îngrijirea lui. Nu plecase la spital oricum ci luase cu el ce îi era mai drag: un caiet cu cântece compuse de el! Și a dat un scurt recital acolo, în salon! Încântând auditoriul. De acolo, din patul lui din care nu se putea ridica, a găsit puterea de a se transforma din pacient în artist. Pe același pat care i-a servit drept „scenă” avea să își dea și ultima suflare.
Premoniția După două zile, mai exact în dimineața de 10 martie, profesorul a vorbit la telefon cu cele doua fiice. Urmă să pună la punct detaliile întoarcerii acasă, la Pitești. Totuși, bărbatul a avut un mesaj aparte de transmis fetelor sale: „Aveți grijă de mama voastră!” Sunt ultimele cuvinte pe care le-au auzit de la tatăl lor. Nu le-au dat mare atenție. Doar urmă să revină acasă cât de curând. La câteva ore după convorbirea aceea, o voce rece anunța familia prin telefon: pacientul a decedat! Neverosimil! Iubita soție, fetele, rudele, nimeni nu putea crede așa ceva. Doar operația trecuse cu bine, totul a decurs normal! Și totuși…”stop cardio-respirator” este explicația sumară, medicală, imprimată pe certificatul de deces.
Restul e…tăcere Sicriul cu trupul neînsuflețit al profesorului a fost depus astăzi la capela mortuară a bisericii Sf. Vineri din Pitești. Foștii lui colegi de la Palatul Copiilor au venit cu toții. Flori, lumânări, lacrimi. Cuvintele erau de prisos. Cunoscuta artistă Adina Sima care activează în cadrul instituției, a avut puterea să ne schițeze un portret: „Om deplin al muzicii, studia mereu, preda copiilor, avea răbdare cu fiecare, dar și cânta, avea o voce dumnezeiască însă excela și prin compoziții. Compunea în permanență muzică, improviza pe loc la nevoie, un creator prin excelență.” La rândul ei, directoarea Corina Voicilă rezumă drama: „O pierdere imensă pentru cultura argeșeană!” Ca atare, managerul împreună cu Adina Sima, cu prof. Simona Marineață și celelalte cadre didactice deja au conturat astăzi în apropierea sicriului, proiectul unui spectacol „in memoriam” dedicat lui Neculai Popa. Astăzi ei vor fi din nou alături de îndurerata familie la ora 13 când va avea loc slujba de înmormântare. Apoi fostul lor coleg va fi dus pe drumul cel de pe urmă, la cimitirul Sf. Gheorghe. Chitara lui a amuțit. Nici glasul cu care fermeca nu i se mai aude. Decât plânsul soției. Și suspinul celor două fete pe care le diviniza tatăl lor. Restul e…tăcere. Pesemne Dumnezeu avea nevoie de robul Său, Neculai Popa, în corul îngerilor. Și l-a răpit dintre noi…
