Mi s-a văitat un bărbat în legătură cu o păţanie. Şi-a luat omul două perechi de pantofi, pentru că i-au plăcut tare mult şi a vrut să aibă una de rezervă. A desfăcut un pachet, s-a încălţat cu o pereche, iar în cutia rămasă goală a pus gunoiul adunat de prin maşină. În drum spre casă, s-a oprit la tomberoane şi a aruncat cutia cu gunoi. Când a ajuns acasă a descoperit că, de fapt, aruncase la gunoi pantofii, pentru că acea cutie cu gunoi era în continuare la el. Deci, aruncase la gunoi cutia cu pantofi, cu perechea de rezervă…
Mă văitam odată unei femei mai tinere că mi se întâmplă să mai uit câte ceva şi că sunt îngrijorat. Sincer, chiar nu ţin minte nume şi numere decât dacă le folosesc des. Tânăra mi-a reproşat că nu sunt drept cu viaţa… şi mi-a dat exemplul ei chiar din ziua respectivă: „Domnule Badiu, dumneavoastră vă văitaţi!? Păi, eu, azi, am deschis uşa de la frigider şi în loc să pun oala cu ciorbă am băgat sacul cu gunoi, care trebuia dus la tomberon!”
Trei femei de trei naţionalităţi diferite tăifăsuiau la o cafea… O franţuzoaică, o nemţoaică şi o româncă. S-au încins ele la vorbă şi au dat-o pe intimităţi, ca femeile. Tema: de câte ori!… Franţuzoaica zicea că, în fiecare weekend şi uneori şi în timpul săptămânii, Pierre al ei îşi face treaba. Nemţoaica se lăuda şi ea cu Iohanis al ei care, cum necum, de două ori pe săptămână se încadra, chiar dacă nu se putea învoi niciodată de la uzină. Lenuţa, românca noastră, a început să se vaite că Ion al ei fuge de la serviciu de două ori pe zi… şi dimineaţa, şi seara, zi de zi, că, săracul, n-are deloc ţinere de minte!
Autor: Nicolae Badiu
