Atunci când un parc a fost botezat cu numele unei lunci, te-ai putea aştepta ca ţărmurile apei să-ţi încânte privirea din orice punct al întinderii sale. Devenit încă de la amenajarea sa unul din cele mai plăcute locuri de vilegiatură din Piteşti, cochetul parc Lunca Argeşului riscă să se înstrăineze de acum înainte de măreţia cadrului natural în care se află situat. Inundaţiile şi alunecările de teren recente au impus o consolidare mai bună a malului drept al Argeşului în această zonă. Prin urmare, s-a trecut la întărirea anumitor porţiuni din acest mal, situate de-a lungul parcului. Varianta aleasă de edili va înăbuşi, însă, accesele de romantism din sufletul celor care se plimbă prin parc, atunci când vor încerca să-şi îndrepte privirile către râu. Aceasta pentru că noul dig de protecţie, aflat în prezent în construcţie pe acest mal drept, maschează, cu înălţimea sa de peste un metru, orice perspectivă către malul opus.
Nu trebuie să fii expert în peisagistică sau să fii iniţiat în arta feng-shui pentru a observa că decorul s-a schimbat în Lunca Argeşului, că s-a închis perspectiva apropiată spre margine, odată cu înălţarea acestui stăvilar. Ca într-un tot unitar, apa curgătoare şi copacii înalţi din parc au convieţuit întotdeauna în deplină armonie. Privind acum înspre Mărăcineni, abia dacă mai putem zări luciul apei. În schimb, avem parte, în continuare, în depărtare, de profilul animat al şoselei de centură a oraşului, suspendate la înălţime. De acum înainte, nu ne vom putea bucura de frumuseţea împrejurimilor Argeşului decât escaladând obstacolul de pământ şi beton.
Florin CHIVOCI
