Duminică noaptea, după închiderea secţiilor de vot, la sediul PNL Argeş era ca la priveghi. Cu ochii la televizor, candidaţii Ion Popa, Dan Bica şi Ioan Sîrbu asistau încremeniţi la agonia partidului lor, înregistrată în procente. „Să aşteptăm rezultatele oficiale” – spunea neconvingător domnul Popa. „Cred că undeva e o eroare” – încerca să fie optimist medicul Sîrbu. „Sunt doar nişte exit-poll-uri” – se consola altcineva, care ştia, de fapt, din numărătoarea paralelă a voturilor, că e jale.

Şi în vară a fost la fel. Nu era aceeaşi miză, dar tot tristeţe vedeam pe chipurile celor de la PNL Argeş în noaptea de 5 spre 6 iunie. Atunci, acelaşi lider Ion Popa ne-a spus, când încă nu se anunţase nimic oficial, că „e posibil să pierdem Ştefăneştiul”. A fost un semnal. Peste câteva ore era o certitudine: social-democraţii biruiseră într-un fief socotit de tradiţie al liberalilor. De fapt, câştigaseră, ca mai mereu, cam două treimi din judeţ.

Atunci, în vară, după alegerile locale, la PNL era deja o criză. Cum a înţeles partidul să o rezolve se vede acum. Electoratul liberal n-a ştiut în jurul cui să se grupeze şi de cine să asculte. N-a ştiut clar cu cine e, de fapt, Dacian Cioloş: cu PNL sau cu USR? N-a ştiut şi n-a înţeles mai nimic din toate aceste învârteli. Este şi motivul pentru care unii primari ai lor îşi acuzau public conducătorii de la Bucureşti. Şi, probabil, tot ei au hotărât de capul lor cum să voteze: care cu USR, care cu PMP, care cu ALDE…

Rezultatul: PNL, mai exact „noul” şi „marele” PNL – care a înghiţit PDL – a ajuns la 20%. La fel şi Klaus Iohannis, a cărui încredere estimată în sondaje la vreo 70% în ianuarie 2015 e făcută acum praf. Opoziţia e parcă şi mai ştearsă, iar asta e destul de trist într-o ţară care caută de 27 de ani să-şi construiască o temelie democratică.

Cum spuneam, duminică noaptea la sediul PNL Argeş totul părea mohorât. Şi strâmb. Ca şi câteva tablouri de pe pereţi ale unor înaintaşi liberali care au făcut România modernă. Da, e nevoie de oameni mari precum Brătienii – de Ion, de Ionel, de George şi de alţii ca ei – ca să îndrepte lucrurile.

În contrast izbitor cu atmosfera de la PNL, la social-democraţi, duminică noaptea, era euforie. Nici nu se putea altfel, în condiţiile în care în Argeş ei se învârt acum în jurul lui 60%. Un procent care nu ne surprinde. Aşa a fost mai mereu. Unii spun că şcoala de organizat alegeri a temutului Cozmâncă – supranumit „cozmâncătorul de primari” – funcţionează şi azi. Aşa o fi, dar e clar că la PSD nişte lideri disciplinaţi, primari sau ce-or fi ei, au lucrat temeinic ca să-i aşeze în vitrină – în Parlament, adică – pe cei câţiva politicieni, în general aceeaşi, cu care fac mereu paradă. Altceva ne surprinde însă la PSD: anume că partidul a fost votat de o treime dintre cei cu vârste cuprinse între 18 şi 30 de ani. Or, asta, credem, spune multe despre un partid socotit bătrân, rural, „moscovit”, cu interese personale sau de gaşcă.

Chiar şi aşa, de un lucru tot trebuie să ţină cont PSD. L-a spus Titu Maiorescu: „Păzeşte-te a doua zi după succes!” O astfel de victorie nu-ţi conferă încredere nelimitată. Oamenii au nevoie de o guvernare bună şi de un trai decent. Altminteri, vedeţi, de pildă, ce au păţit tehnocraţii cu PNL-ul!

Gabriel LIXANDRU

Distribuie pe Facebook