Duminică noaptea, după închiderea secţiilor de vot, la sediul PNL Argeş era ca la priveghi. Cu ochii la televizor, candidaţii Ion Popa, Dan Bica şi Ioan Sîrbu asistau încremeniţi la agonia partidului lor, înregistrată în procente. „Să aşteptăm rezultatele oficiale” – spunea neconvingător domnul Popa. „Cred că undeva e o eroare” – încerca să fie optimist medicul Sîrbu. „Sunt doar nişte exit-poll-uri” – se consola altcineva, care ştia, de fapt, din numărătoarea paralelă a voturilor, că e jale.
Şi în vară a fost la fel. Nu era aceeaşi miză, dar tot tristeţe vedeam pe chipurile celor de la PNL Argeş în noaptea de 5 spre 6 iunie. Atunci, acelaşi lider Ion Popa ne-a spus, când încă nu se anunţase nimic oficial, că „e posibil să pierdem Ştefăneştiul”. A fost un semnal. Peste câteva ore era o certitudine: social-democraţii biruiseră într-un fief socotit de tradiţie al liberalilor. De fapt, câştigaseră, ca mai mereu, cam două treimi din judeţ.
Atunci, în vară, după alegerile locale, la PNL era deja o criză. Cum a înţeles partidul să o rezolve se vede acum. Electoratul liberal n-a ştiut în jurul cui să se grupeze şi de cine să asculte. N-a ştiut clar cu cine e, de fapt, Dacian Cioloş: cu PNL sau cu USR? N-a ştiut şi n-a înţeles mai nimic din toate aceste învârteli. Este şi motivul pentru care unii primari ai lor îşi acuzau public conducătorii de la Bucureşti. Şi, probabil, tot ei au hotărât de capul lor cum să voteze: care cu USR, care cu PMP, care cu ALDE…
Rezultatul: PNL, mai exact „noul” şi „marele” PNL – care a înghiţit PDL – a ajuns la 20%. La fel şi Klaus Iohannis, a cărui încredere estimată în sondaje la vreo 70% în ianuarie 2015 e făcută acum praf. Opoziţia e parcă şi mai ştearsă, iar asta e destul de trist într-o ţară care caută de 27 de ani să-şi construiască o temelie democratică.
Cum spuneam, duminică noaptea la sediul PNL Argeş totul părea mohorât. Şi strâmb. Ca şi câteva tablouri de pe pereţi ale unor înaintaşi liberali care au făcut România modernă. Da, e nevoie de oameni mari precum Brătienii – de Ion, de Ionel, de George şi de alţii ca ei – ca să îndrepte lucrurile.
În contrast izbitor cu atmosfera de la PNL, la social-democraţi, duminică noaptea, era euforie. Nici nu se putea altfel, în condiţiile în care în Argeş ei se învârt acum în jurul lui 60%. Un procent care nu ne surprinde. Aşa a fost mai mereu. Unii spun că şcoala de organizat alegeri a temutului Cozmâncă – supranumit „cozmâncătorul de primari” – funcţionează şi azi. Aşa o fi, dar e clar că la PSD nişte lideri disciplinaţi, primari sau ce-or fi ei, au lucrat temeinic ca să-i aşeze în vitrină – în Parlament, adică – pe cei câţiva politicieni, în general aceeaşi, cu care fac mereu paradă. Altceva ne surprinde însă la PSD: anume că partidul a fost votat de o treime dintre cei cu vârste cuprinse între 18 şi 30 de ani. Or, asta, credem, spune multe despre un partid socotit bătrân, rural, „moscovit”, cu interese personale sau de gaşcă.
Chiar şi aşa, de un lucru tot trebuie să ţină cont PSD. L-a spus Titu Maiorescu: „Păzeşte-te a doua zi după succes!” O astfel de victorie nu-ţi conferă încredere nelimitată. Oamenii au nevoie de o guvernare bună şi de un trai decent. Altminteri, vedeţi, de pildă, ce au păţit tehnocraţii cu PNL-ul!
Gabriel LIXANDRU
4 Comentarii
Puiu
Titlul editorialului mi-a sărit în ochi , dar nu atât de tare, cum a fost croşeul de stânga primit de PNL, la recentele alegeri. De fapt s-a văzut în timpul anticampaniei electorale a PNL, că îşi dau pumni în gură, fără milă şi fără număr. Când am citit „priveghi” mi-am dat seama că au trecut de la K.O., la deces. Şefa partidului nu a putut să le „aline” durerea, iar domnul Ciolos îi conducea pe ultimul drum. Acum a venit doamna Ţurcanu , care încearcă să reanimeze oile râtăcite , dar mă tem că o să-i pape lupul şi următorul editorial, nu chiar următorul, pe care îl veţi scrie, o să înceapă cu „prohodul”! Nu cred în deruta alegătorilor pricinuită de învârtelile unui singur om, aşa cum nu cred în meritul lui Cozmâncă în ceea ce priveşte succesul PSD-ului. Cred în trezirea la realitate a electoratului. Ar fi fost anormal dacă ar fi ieşit altfel. Foarte importantă remarca dumneavoastră cu privire la cum au votat tinerii între 18 şi 30 de ani. M-aş bucura să fi înţeles că trebuie să ia lucrurile în serios , cum au făcut părinţii şi bunicii lor, că ţara asta este a lor şi că alţii de seama lor şi-au dat viaţa, pentru ca noi toţi să trăim mai bine! În ceea ce priveşte euforia …se amână! Balaurul se zvârcoleşte încă… şi nu înţeleg de ce!? Acest balaur este nesemnificativ pe lângă cel cu 3,5 milioane de capete. N-are cum să nu iasă bine, gândindu-mă la ce mare sărbătoare vine!
Gabriel Lixandru
Multumesc pentru comentariu!
ELENA DELIA DUMITRICA
Eu nu stiu cum de indraznesc actualii liberali, in general, sa se ascunda in umbra marelui Partid Liberal de altadata, care i-a scos de fiecare data din anonimat. Tot vehiculeaza nume mari, precum Ion, ionel, George, Dinu, Gheorghe si…toti sfintii…Bratianu. Am inteles ca au cam batut pasul pe loc acesti „monseniori” liberali cand s-a pus problema achizitionarii Vilei Florica de catre Statul Roman; ba mai mult decat atat: aceasta initiativa a plecat tocmai de la rivalii lor cei „rosii”, PSD-ul (cum obisnuiesc sa-i cheme). Am mai inteles ca numai d-l Postelnicescu de la liberali a semnat „petitia” (evident, fiu de invatator, cu bun-simt si cu destul de multa carte). Cinste dumnealui, dar colegii unde au fost (cu gandul), cand au spus „PAS” ?? Stiti ce impresie imi dau liberalii acestia din ziua de azi? Ca , asemeni unui baietandru care poarta 35 la cizme, incearca sa mearga pe urmele dechizatoare de drumuri ale unui barbat care poarta 46 la pantofi. Nici nu-i atinge urmele…
Gabriel Lixandru
Foarte sugestiv, mulţumesc!