Îmi cer scuze că am întârziat cu colindul. De Crăciun, de Anul Nou sau de Iordan. Doar cu iordănitul mai merge. Pe undeva pe la țară, de unde n-au plecat toți flăcăii afară.
Sunt scuzabil, fiindcă de titlul ăsta am dat în cartea lui Ștefan Mitroi, după Anul Nou. Citind-o. Că față-n față nu ne-am mai văzut de un sfert de secol. Eram proaspăt director de ziar și mă invitase atunci la televiziunea națională, să spun ce gânduri am cu ziarul „Argeșul”. Și i-am spus, iar el și-a exprimat îndoiala că vom avea viitor, ca ziar serios, nu de scandal. Răspunsul meu, cuprins și-n vreo trei volume, a fost că țara asta nu se poate să n-aibă și un „nord moral”. Rămâne să-l aflăm și să-l cultivăm.
Și uite acum Fănică mă întreabă, ca cititor, în cartea sa, „Tatăl fiilor mei”, dacă primesc cu democrația? Sigur că primesc, că asta facem de vreo 30 de ani, dar roadele rămâne să le culegem. Poate doar au înflorit în spiritul unora, dar fructul nu se prea vede. Se văd din păcate alte lucruri greu de înțeles, aflate de el dintr-un articol din The NewYorker „despre amestecul americanilor în așa zisele primăveri arabe”. Unde s-a vărsat mult sânge în Tunisia, Liban, Egipt, Irak, Siria. În numele introducerii democrației.
Păi, dacă e așa, coane Fănică, stai să-ți spun eu cum stau lucrurile. Dar nu în două pagini, strecurate în treacăt, ci într-un volum de 456 pagini, editat de Sapienția, în 2020, și intitulat „Guvernul insidios invizibil ce acționează în mod malefic din umbră”. Așadar, „insidios”, „malefic”, „din umbră”! Cum? Cine-și permite să scrie așa ceva? Cine-i autorul? Păi, un „Anonimus”, care și tehnoredactează cartea.
Hotărât lucru, au fost declasificate o parte din informațiile CIA, iar cineva simte nevoia să ne spună, la liber și necenzurat ‒ asta, da, democrație! ‒ cum au stat treburile în „Golful Porcilor”, în intenția de a invada Cuba. Țintă a invaziei americane, dar fără știrea președintelui Kennedy, ci doar a guvernului din umbră. Cum a fost pregătită o flotă de vase și câteva escadrile de avioane, cum a fost „montată” presa de un pilot care „tocmai” scăpase, cu avionul ciuruit de gloanțe, din iadul castrist. Noroc cu presa, care nu s-a lăsat păcălită de „înscenarea” guvernului din umbră și a insistat cu întrebările și cercetările, până „s-a făcut lumină” în povestea cusută cu ață albă. Operațiunea a eșuat, au murit câțiva dintre piloții angajați în această acțiune clandestină, iar de „operațiunea secretă” a aflat, pas cu pas, poporul american. Care a cerut un control mai sever, prin Congres, a serviciilor secrete. Care nici ele nu s-au lăsat mai prejos și au desconspirat silozul de rachete sovietice împlântat în pământul Cubei. Fapt ce a obligat Moscova să-și retragă degrabă rachetele.
La urma urmei, lucrurile astea și-ar fi pierdut din interes dacă ar fi rămas doar de domeniul istoriei. Mă rog, câteva evenimente acolo, cum s-a întâmplat cu „invazia” din Guatemala, Laos, Birmania, Vietnam, Indonezia, unde „revoluțiile” de răsturnare a regimurilor au avut succes grație intervenției guvenului invizibil creat în timpul celui de Al Doilea Război Mondial.
Dar, dacă-mi amintesc eu bine, când au fost și la noi revolte de stradă, câte un ambasador american ne făcea cu degetul de la fereastră, indicându-ne dacă suntem pe drumul cel bun sau nu.
Între timp, lucrurile au evoluat, iar Covid-ul le-a complicat și mai rău. Cei care ne conduc se află cu adevărat la comanda problemelor politice și economice, sau guvernele din umbră, statele paralele? Nu doar la noi, pe Glob, desigur. Există o reală conspirație deschisă împotriva lui Dumnezeu și a omului? Care să „rezolve” ce n-au făcut războaiele, adică au „reușit” să omoare doar vreo sută de milioane de oameni. Asta să vrea Guvernul Unic al Lumii în Noua Ordine Mondială? Comitetul celor 300 vrea o „lume mai mică”, întrucât avem un „surplus demografic”? Iar resursele naturale au „sărăcit”.
Sigur, parcurgând cartea, nu veți afla răspuns la toate aceste întrebări, dar vă veți face o idee mai bună de cum merge democrația, lumea civilizată. Și că nu tot ce aflăm de la „știri” e și adevărat. În cel mai fericit caz, este incomplet, dacă nu tot fals. Și că, din umbră, ne „lucrează” conspiratori, care-și fac și ei „datoria”. „Malefic și insidios!” Desigur, nu și moral.
